Desen

Strângi în braţe nimicul

într-un moment de oarbă tandreţe

poate undeva

un copil scânceşte în somn

într-o altă margine

a lumii

un bărbat îşi aprinde ţigara -

gestul lui prelungeşte

un lăuntric desen

în ceruri

îngerii cosesc iarba

şi cântă

lumina ademeneşte grădini

în afara ta

totul se întâmplă

chiar şi umbrele îmbrăţişate

în mers

chiar şi umbrele

Glissando

Acelaşi martie

acelaşi aprilie

necuprindere dincolo

de gurile ceţii

printre luminoasele fire

cupola firavă

a unei speranţe

obscur aliaj

absorbit de cuvinte

iubitul îmbătrânit

cu încă un an

rânduieşte culori de demult

serile încă mai au

gustul zăpezii

Amprente

Ştii tu

cât frig poate să încapă

într-o sferă

cât spaţiu nins

într-un dreptunghi singuratic

cu ciorne

îmi tapetez paşii spre geometrii

iluzorii

călăuza e şchioapă

în arborii gri

atârnă zdrenţele serii

la o suflare de vânt

casa mea rotunjită

devine un punct

semn din aer

ce nici măcar

să lumineze nu ştie

Ritual

Smuls din magie

Cuvântul

neplătit donator de iluzii

prin singurătăţile trupului

îl simt cum adie

ca o mare uşoară

împresurată de maluri

unde cu greu va ajunge

osteneala încetinind

ritualul său orb

deprinderea de a tăcea

când sufletul urlă

până ce stele înnegrite

se aleg

Doi

Abea perceptibile

mişcări ale sufletului

precum un vis conturat

sparte cuvinte

la limita graiului

comunicăm doar prin gesturi

aceleaşi

răbdătoare absenţe

ne bântuie

Fragment

Vâsleşti dintr-un capăt