- Extern - nr. 87 / 7 Mai, 2003 In paralel, Ministerul de Externe Ungar, condus de contele Istvan Csaki, purta tratative atat cu U.R.S.S., cat si cu Germania si Italia, urmarind anexarea provinciilor romanesti care fusesera inglobate pana la 1918 in Imperiul Austro-Ungar: Banatul, Crisana, Maramuresul, Transilvania, adica a unui teritoriu de cca. 69.000 kmp, cu o populatie de 3.900.000 de locuitori, intre care peste 2.200.000 romani. Impuse de presiunea externa, tratativele romano-ungare de la Turnu-Severin (16-24 august 1940) nu au dus la nici un rezultat, fapt care l-a facut pe Hitler sa-i declare la 28 august 1940 lui Galeazzo Ciano: "Solutionarea problemei este ingreunata de faptul ca pretentiilor teritoriale, psihologic extrem de populare in randurile poporului maghiar, li se opune imperativul demografic, inatacabil: la un milion si jumatate de maghiari revin trei milioane de romani si 6-700.000 de germani. Pretentiile maghiare se ridica la 66.000 kmp, adica ungurii pretind doua treimi dintr-un teritoriu disputat, pe care ei locuiesc doar intr-o treime a lui … De fapt, Ungaria ar trebui sa accepte orice compromis, doar nimic n-a dobandit prin propriile puteri; succesele revizioniste obtinute le datoreaza exclusiv fascismului si national-socialismului". Si acesti aliati au intervenit si in noua disputa, impunand, prin Diktatul de la Viena din 30 august 1940 (decis de iminenta incheierii unui pact ungaro-sovietic ce prevedea granita comuna pe Carpatii Orientali), sub amenintarea cu "nimicirea Romaniei", cedarea catre Ungaria a Maramuresului, nordului Crisanei si Transilvaniei cu o suprafata de 43.492 kmp si o populatie de 2.667.000 locuitori, in majoritate (peste 1,9 milioane) romani. Realizat sub amenintarea a 18 divizii germane blindate si motorizate, acest rapt teritorial a fost, potrivit publicistului Milton G. Lehrer, "un nonsens istoric, geografic, economic