- Social - nr. 87 / 7 Mai, 2003 Parafrazand titlul unei carti a maestrului, la 6 mai 2003, Ion Vlasiu… s-a intors in sat! S-a intors, pe calul alb al gloriei, la Lechinta de Mures, satul ivirii sale, care l-a dat lumii artistice si scriitoricesti, pentru sarbatorirea crestineasca a celor 95 de ani de la nasterea sa. Talent multilateral, sculptor, pictor, scriitor, maestrul ne-a lasat, dupa plecarea sa (la 18 decembrie 1997) in lumea umbrelor din linistea Campiilor Elizee, operele sale, din lemnul cioplit, si din piatra sculptata, cartile sale, toate dovezi ale talentului rar, ale energiilor descatusate, ale motivelor imprumutate din arta populara.Busturile lui Horea, Closca si Crisan, coborate parca din asprimile de piatra si stanca ale Apusenilor, personalitatile culturii romanesti: Zaharia Boiu, Ilarie Chendi, Mihai Eminescu (la Ludus), Octavian Goga, monumentele Unirii (de la Blaj), Aurel Vlaicu (Vidrasau _ Mures), expozitiile de la Targu-Mures (1932), Cluj, Bucuresti, Timisoara, Brasov (1933-1977), de la Paris, Varsovia si Atena, romanele "Am plecat din sat (autobiografic, Paris, 1937), premiat de Academia Romana, "Drum spre oameni", "O singura iubire", "In spatiu si timp" (4 vo-lume), "Chipuri si masti", "Corabia cu fluturi (inedit) sunt dovezile talentului neobisnuit, de exceptie am spune, tot atatea pietre la temelia monumentului, intru eternitatea omului si artistului. Adancind "talcurile esentiale", continuand "marea linie: Brancusi, - Paciurea _ Anghel - Ladea, in sculptura", situandu-se pe calea inainte- mer gatorilor Ghiata _ Stefan Dimitrescu _ Tuculescu, in pictura", Ion Vlasiu a cuprins "talazurile dramei umane contemporane", dar a legat, cu harul si cu inteligenta artistului, "arta culta de izvoarele populare". Despre toate acestea, despre opera maestrului care exclama: "Sunt momente cand pierzi sensul simplu al vietii, iar scrisul te ajuta sa-ti g