1985-1988. Doi termeni introduşi de Mihail Gorbaciov în vocabularul politic – „perestroika" şi „glasnost" – zguduie din temelii vechiul curs al istoriei. Ştirile se succed cu repeziciune, în Polonia, Cehoslovacia şi Ungaria se simte vînt de libertate. Saharov şi Walesa sosesc la Paris pentru a participa, în calitate de invitaţi oficiali ai preşedintelui Franţei, François Mitterrand, la manifestările organizate pentru celebrarea celei de-a patruzecea aniversări a Declaraţiei internaţionale a drepturilor omului. Adam Michnik este condamnat la trei ani de închisoare în urma procesului de la Gdansk. Este timpul acţiunii. Disputele cu iz de cafenea dintre Sartre şi Raymond Aron fac parte dintr-o altă epocă, deşi au trecut doar cîţiva ani de la dispariţia protagoniştilor. Eroi aflaţi în mitologia noastră culturală, pe care îi credeam veşnici, trec în nefiinţă: Vladimir Jankélévitch, Jorge Luis Borges, Mircea Eliade, Ion Caraion şi Constantin Noica. Thierry Wolton este tîrît într-un şir nesfîrşit de procese după apariţia faimoasei sale cărţi Le KGB en France. Ion Mihai Pacepa ridică vălul de pe chipul hidos al regimului Ceauşescu prin publicarea în Occident a unor dezvăluiri picante din culisele puterii (Orizonturi roşii). În România, regimul Ceauşescu a intrat în faza sa demenţială. Este epoca de aur, a „alimentaţiei raţionale" şi a economiilor de tot felul de la curent electric la benzină, sticle şi hîrtie. În spitale se moare pe capete din cauza frigului, foametei şi lipsei de medicamente. Televiziunea emite două ore pe zi, iar din sălile de cinematograf au fost scoase pînă şi filmele sovietice, considerate prea îndrăzneţe. Celebrul Dulea face legea în politica editorială. Ana Blandiana publică faimoasele sale poeme din revista „Amfiteatru" şi este imediat interzisă. Părintele Calciu, Dorin Tudoran şi Mihai Botez reuşesc să părăsească ţara după ani întregi de tracasare ş