Interesul constant al lui Ion Ianoşi pentru opera şi figura lui Thomas Mann, manifestat încă din ani ’60, se materializează într-o monografie care reia (şi rescrie) analizele anterioare structurîndu-le pe coordonatele cîtorva laitmotive.

Prima parte a volumului (tema), centrată pe analiza romanelor, introduce şi dezvoltă motivele din opera lui Thomas Mann asupra cărora analiza va reveni în nenumărate rînduri, modificînd perspectivele. Riscul asumat al repetărilor îşi găseşte justificarea pe de o parte în revenirile şi reluările operate de Thomas Mann însuşi de-a lungul vieţii, pe de altă parte, în permanenta referire la structura muzicală a textelor comentate, aluzie prezentă şi în titlu.

Tezele sînt reformulate apoi şi amplificate în Variaţiuni, o serie de 8 eseuri (destinate îndeosebi operelor pe care analiza „mare" nu le inclusese, sau le implicase prea puţin), eliberate de constrîngerile la care întregul obligase analizele din prima parte a cărţii.

Comentariul critic porneşte de la teza unităţii şi circulaţiei motivelor şi obsesiilor (uneori pînă la preluarea aceloraşi fraze sau formulări): condiţia artistului şi a artei într-o lume din care a dispărut umanismul, „stihia germană" şi responsabilitatea germană în secolul celor două războaie mondiale, muzica şi romantismul ca provocatoare de boală şi decădere, Goethe versus Nietzsche, mit şi iraţionalismul barbar al mitosofiei naziste, ş.a.m.d.

„Thomas Mann nu doreşte să se fragmenteze, el este o personalitate integratoare, tinde întotdeauna spre totalizări, exprimă prin diverse mijloace aceleaşi preocupări".

Incluzînd analiza eseurilor şi a scrierilor publicistice în monografie alături de analiza universului romanesc şi servind ca argument acesteia, rezultatul este o imagine rotundă asupra preocupărilor scriitorului şi, concomitent, o integrare a literatur