Un “vilangiu furtofil” care a avut (si mai are) functii suse si pretentii cultural-acordeonistice ma ataca direct si nemijlocit: Dumneata (desi suntem leat, cand vrea sa ia distanta, renunta la tu!) esti obsedat sa scoti carti, se zice! Auzi, jigodia: se zice! Dar si eu: “Recunosc! Sunt obsedat sa scriu si sa public carti. Fiecare cu obsesiile lui. Unii pescuiesc, altii ard gazul de pomana, destui umbla cu fofarlica si furtisagul, iar cativa (destui) s-au pus pe huzur in vile in care numai clanta unei usi ori lantul pentru tras apa de la WC costa cat o solda de sef serviciu cu grad de colonel si vechime de decenii. Maniac ce sunt, eu dau solda pentru a-mi tipari carti (bune, proaste, multe, putine, va hotari istoria de dupa noi!) pe care le ofer celor pe care-i cred alfabetizati (inclusiv acordeo-panistului-viloman!) si, mai ales, copiilor din scolile mediului rural din care provin. E drept ca “vilosii furtofoni”, ca si personajul meu, predomina si domina, dar mai este cine sa traga de maneca: Pana cand? La noi, ca Europa, saraca, ne-(o) tot trage, dar... Un “vilangiu furtofil” care a avut (si mai are) functii suse si pretentii cultural-acordeonistice ma ataca direct si nemijlocit: Dumneata (desi suntem leat, cand vrea sa ia distanta, renunta la tu!) esti obsedat sa scoti carti, se zice! Auzi, jigodia: se zice! Dar si eu: “Recunosc! Sunt obsedat sa scriu si sa public carti. Fiecare cu obsesiile lui. Unii pescuiesc, altii ard gazul de pomana, destui umbla cu fofarlica si furtisagul, iar cativa (destui) s-au pus pe huzur in vile in care numai clanta unei usi ori lantul pentru tras apa de la WC costa cat o solda de sef serviciu cu grad de colonel si vechime de decenii. Maniac ce sunt, eu dau solda pentru a-mi tipari carti (bune, proaste, multe, putine, va hotari istoria de dupa noi!) pe care le ofer celor pe care-i cred alfabetizati (inclusiv acordeo-panistului-viloman!