E timpul intervenţiilor paradoxale. Asemeni unei strategii ce ar avea succes terapeutic la bolnavi psihici, hai să acutizăm conflictele geopolitice! Sinucigaşii organizaţiei Al Qaeda susţineau eliminarea tuturor necredincioşilor şi au atacat Statele Unite, ţara din Occident în care politica este cel mai puternic marcată de religie. SUA au declarat război fundamentalismului islamic şi au identificat drept inamic, în locul teroriştilor de negăsit, Irakul, unul dintre statele cele mai secularizate ale lumii musulmane. Politica misionară a americanilor îşi are originea în ideile revoluţiei franceze, care încuviinţa folosirea forţei în scopul instaurării civilizaţiei. Încrederea nativă a francezilor în mijloacele diplomatice a găsit corespondenţi în politica externă promovată de părinţii fondatori ai SUA, care vroiau să se distanţeze de politica imperialistă a statelor europene, puternic marcată religios. Papa, reprezentant al lui Dumnezeu pe pămînt, se opune unui război pentru care preşedintele american cere acum binecuvîntarea Domnului. Occidentul, care se bazează, în condamnarea teocraţiilor islamice, pe moştenirea secularizării şi pe iluminism, este ameninţat cu schisma. Publicaţiile americane deplîngeau The Great Divide (Marea scindare) dintre bătrîna Europă şi Lumea Nouă. Această schismă nu este surprinzătoare. Ea a început încă din 1989. În momentul în care ameninţarea URSS a dispărut, devenea evident că SUA au rămas singura mare putere mondială, iar statele europene promovau viziuni diferite în ceea ce priveşte lumea postcomunistă. Sfîrşitul comunismului, sfîrşitul ultimei religii seculare a secolului XX, a adus în prim plan conflictele din Occident; aceste conflicte seamănă din ce în ce mai mult cu războaiele religioase. Orice ar spune ministrul german al Mediului, un război în Irak nu e purtat în primul rînd pentru petrol. Preşedintele american invocă