Pasiunea cinegetică a mijloacelor de comunicare este vînătoarea de evenimente la zi. Abătîndu-se de la această regulă, săptămînalul 22 publică recent un editorial care nu informează asupra unui anumit eveniment, ci evenimentul este chiar el. În loc de vestirea unor ştiri senzaţionale, textul descrie încercarea autorului de a-şi examina epoca examinîndu-şi propria sa imersiune în adîncurile ei. Textul în chestiune are conotaţiile unui studiu simbolic de caz. Combinînd comentariul analitic cu confesiunea, textul încorporează concluzia unei experienţe existenţiale izbitoare prin insolitul ei. Ceea ce îl particularizează cu precădere pe autor nu este scriitura, ci personalitatea lui. El proiectează asupra contextului istoric o performanţă biografică în multe privinţe unică printr-o mobilitate care frizează instabilitatea. Literat, organizator de concerte populare, întîiul preşedinte al Grupului pentru Dialog Social şi întîiul redactor-şef al publicaţiei la care între timp a devenit colaborator, animator al Pieţei Universităţii, participant proeminent la întemeierea unui partid care, în acele circumstanţe, părea să întruchipeze principalele speranţe într-o înnoire politică (partid a cărui evanescenţă va fi la fel de rapidă ca şi ascensiunea lui), membru al Parlamentului, explorator tenace şi nu de puţine ori norocos al arhivelor PCR, ctitor al unor fundaţii dinamice, al unor

organizaţii de profil ştiinţific şi al unor periodice a căror adresă elitistă nu le împiedică să dovedească o longevitate de invidiat, semnatar a numeroase lucrări monografice, devorator insaţiabil de roluri publice, unele succesive, altele sincrone, a căror compatibilitate lasă uneori de dorit. Într-o relaţie ambiguă cu conjunctura şi cu diverşii săi agenţi, el pare mai înclinat să îşi abandoneze vechile amiciţii decît să lege altele noi. Oscilînd între propriile sale capricii şi cele al