o colecţie sui generis Farmington era un orăşel de ţărani - adevărată contradicţie în termeni, pentru mentalul nostru est-european - în vremurile primelor aşezări coloniale. Un farming town, într-adevăr, în care se trăseseră tot atîţia puritani cîţi aveau să întemeieze familii harnice, austere, cu frica lui Dumnezeu. Din Lumea Veche, aceşti exilaţi ai istoriei imediate aduceau, peste ocean, credinţa necondiţionată, nu doar în Biblia păstrată exemplar la piept, ci în sufletul profund marcat de convingerea că păcatul adamic nu se spală, în fapt, niciodată, chit că truda zilnică poate fi un mod de a-l îndupleca pe Dumnezeu. Ca pe întreaga Coastă de Est, oamenii erau aici buni gospodari, atenţi la marile momente ale anului, încă mai atenţi la lucrările pămîntului şi la mereu înnoita datorie de a împărtăşi, zi de zi, seară de seară, cuvîntul Domnului, în familie, aplecaţi asupra slovelor Sfintei Scripturi. Noua Anglie se înconjura, din capul locului, de acea distinctivă Bible belt care o demarchează şi acum, cînd ochiul vizitatorului cedează, o clipă, la puzderia de semne şi spaţii ale consumismului biruitor: supermarket, drive-in, theme park, pentru a se obişnui rapid cu aceste slove ale alfabetului lumii de aici. Englezii stabiliţi în împrejurimi introduc plugul, boul şi grapa, cărate din lăcaşul de baştină - the old country - odată cu Cartea care le confirmă ritmicele pulsaţii ale existenţei. Îşi fac aşezări dincoace şi dincolo de apele nord-estului prea puţin generos natural. Peste descriptivele nume indiene - Connecticut, "fluviul cu flux şi reflux", care desemnează statul yankee prin excelenţă!, Massachusetts, "muntele cel mare" - se scriu, cu un alt înţeles descriptiv, nume ca Vermont, "muntele verde" şi New Hampshire, în contrast cu "vechiul comitat Hants". Se constituie în comunităţi "de frontieră", totodată alerţi şi alertaţi de prezenţa triburilor indige