Acum cîtva timp, invitat la Marius Tucă Show a fost Florin Călinescu. Cu această ocazie, tăticul Chestiunii zilei s-a plîns că foarte mulţi s-au bucurat cînd a căzut din Empireu, cînd, ajuns la Tele 7 abc, nu a mai făcut nici pe departe ratingul de altădată. Chiar: de ce s-or fi bucurat ziarele, care au aplaudat în scris nu prestaţia lui scenică deosebită, ci eşecul răsunător? Există o singură explicaţie: Florin Călinescu fusese vedetă Pro TV. Cu siguranţă, oamenii nu ar fi avut o aceeaşi reacţie, dacă "domnul Florin" ar fi lucrat înainte la Antena 1 sau la Prima TV. Pro TV a fost, indiscutabil, prima noastră televiziune occidentală. A adus în spaţiul românesc un discurs dinamic, eficient, deschis, care a reuşit chiar să schimbe mentalităţi. Din păcate, însă, o dată cu acesta, a aclimatizat şi stilul agresiv, occidental şi el, de a-şi face publicitate şi de a-şi construi vedetele. Era normal să se întîmple aşa, numai că mă tem că din această aclimatizare a rezultat un hibrid pe alocuri monstruos. Auto-promo-ul a devenit, încet-încet, propagandă (cu care, de altfel, fuseserăm obişnuiţi pînă atunci), iar Pro TV s-a transformat într-un fel de Big Brother, care-ţi umple şi controlează viaţa: Pro TV e totul - ni se spunea. În privinţa fabricării vedetelor, Pro TV a jucat acelaşi rol de pionierat şi a adus pe plaiurile noastre conceptul de vedetă occidentală. Putem spune chiar că, pînă să apară acest post, vedetele nu erau vedete în adevăratul sens al cuvîntului. Numai că şi la acest capitol lipsa unei bune măsuri a jucat feste celor care urmăreau să-şi facă publicitate cu orice preţ. Aşa cum auto-promo-ul a devenit propagandă, vedetele Pro au început să fie percepute ca activiştii regimului comunist: suficiente, dispreţuitoare faţă de omul de rînd, parcă făcînd parte dintr-o castă superioară. Sistemul Pro însuşi

s-a transformat foarte repede într-un fel de se