Am observat cu uimire ca alesii tarii, cei mai scumpi si iubiti barbati ai natiei, nu poseda din nascare, alaturi de talentul de senator sau deputat, si pe cel al epitetului porcos. Recentul eveniment pornografic din Parlament mi-a adus aminte o ?nt?mplare de mai demult. Prin 1987, pe c?nd eram extrem de sarac si ma pregateam asiduu pentru saracia si mai acuta de astazi, am proiectat, ?mpreuna cu un prieten, prima ?ntreprindere capitalista dintr-un comunism muribund. Sigur, afacerea noastra a esuat lamentabil, dar asta e o alta poveste. Mediul nu ?ncuraja, cum se stie, initiativele micilor ?ntreprinzatori? Ideea, suficient de ingenioasa pentru acele vremuri de totala obedienta, ?n care liber nu era dec?t sclavul, a fost, ?n mare masura, fructul impur al fatalitatii si, totodata, al hazardului. Un destin imposibil de ?nteles a facut sa ascultam, din postura relativ comoda a celor ce-si conduc pe ultimul drum o persoana apropiata, anumite discursuri funebre, pronuntate de indivizi lipsiti de orice competenta, altfel impunatori si de buna credinta. Se cunoaste ca pe l?nga slujba de ?nmorm?ntare - si asa solicitanta - preotul e tinut de o obligatie profesionala sa aduca un elogiu retoric celui care tocmai se eclipseaza dintre noi. Sumbrele discursuri ale epocii nu ne-au multumit. Si daca e sa luam aminte la unele semne indubitabile, precum clipirea ochilor ori miscarea aproape imperceptibila a inelarului, nu placeau nici defunctilor. Si pe drept cuv?nt? Proza pufoasa a necroloagelor se recita cu un glas invariabil latrat, suferea de uscaciune si, mai cu seama, de stereotipie. Exista, ne?ndoilenic, un limbaj de lemn despre vanitatea acestei lumi si despre beatitudinea eterna ?n care se ?nvesm?nteaza cel ajuns dincolo etc. etc. Pe scurt, prelegerea de adio si prestatia scenica a protagonistului displaceau profund. ?ndureratul auditoriu se plictisea de moarte, ca sa zic asa