Sufar de un anume ergotism. Am mania de a sicana, sacai, agasa (si angoasa) prostii, ghiorlanii, toparlanii, badaranii, lichelele, ticalosii. Aceasta “boala” m-a costat. Reactiile turmei sunt imprevizibile si, uneori, fatale. Dar daca mi-am asumat rolul de soldat universal si singur, lupt. Lupt pana la unu la propriu, caci lupt singur. Inamicii mei sunt tocmai amicii. Ei, legati, uniti, solidarizati de aceeiasi idee fixa, de acelasi modus vivendi (mediocritatea, neamprostia, celeritatea, ranchiuna, raptul), ei nelecuitii de mentalitatile “magenta”, intinse de la “cine nu e cu noi, e inamic” pana la “merge si asa”. Cu acesti ei “supravietuitori si infloritori” post-ceausist (la fel si mai abitir ca ante-nea Nicu) sunt in razboi de tipul eu-ei. Stiu ca nu voi invinge, dar pentru a scoate din lupta cat mai multi, nu voi alege atentatul sinucigas, ci macinatul marunt. Stiu ca nu pot evita metastazele, dar pot prelungi sperantele celor cativa care mai spera din majoritatea obiditilor acestui pamant, subjugati de o minoritate a invartitilor si lichelelor. E drept ca azi, cartusele mele nu mai au efect nici macar sperietor (necum omorator), ca sunt ca o pala de vant care ridica poalele unei cucoane pudice dar ramasa la prejudecata de a nu purta desuuri. Si, azi asa, maine si mai si, cine stie... Sufar de un anume ergotism. Am mania de a sicana, sacai, agasa (si angoasa) prostii, ghiorlanii, toparlanii, badaranii, lichelele, ticalosii. Aceasta “boala” m-a costat. Reactiile turmei sunt imprevizibile si, uneori, fatale. Dar daca mi-am asumat rolul de soldat universal si singur, lupt. Lupt pana la unu la propriu, caci lupt singur. Inamicii mei sunt tocmai amicii. Ei, legati, uniti, solidarizati de aceeiasi idee fixa, de acelasi modus vivendi (mediocritatea, neamprostia, celeritatea, ranchiuna, raptul), ei nelecuitii de mentalitatile “magenta”, intinse de la “cine nu e cu noi, e