O editura poate fi si o afacere rentabila in Romania? De ce anume depinde acest lucru?

O editura e obligata sa fie rentabila prin chiar statutul ei. Din acest punct de vedere, Societatea Comerciala Editura Polirom S.A. pare o titulatura ce suna ca un blestem: “blestemul” consta in bilantul contabil, in care, daca nu inregistrezi profit, inseamna ca ori dai faliment, ori cineva trebuie sa acopere pierderile. Alta solutie nu poate fi! A devenit un cliseu, cel putin in Romania, sa se afirme ca intre productia de bunuri culturale si rentabilitate ar exista incompatibilitati. Industria muzicala autohtona a fost prima care a incalcat cutuma pudibonda a opozitiei dintre produsul cultural si profit. In lume, pretutindeni, editarea este considerata o activitate lucrativa, deci potential rentabila.

De aici pornind discutia, problema rentabilitatii este ceva mai ampla. Editura nu poate fi judecata ca un simplu business, ca o “afacere”, doar in functie de profit. Editura are si o misiune, iar “afacerea” fara misiune nu inseamna nimic, e un simplu fapt de comert cu cartea. Secretul functionarii unei edituri tocmai acesta este: sa imbine implacabila “tiranie” a profitului, fie el si unul minimal, cu misiunea pe care si-o asuma.

Ajung si la partea “provocatoare” a intrebarii, despre situatia din Romania. In mod paradoxal, sectorul editorial privat a fost foarte dinamic, cartea “s-a privatizat” rapid, iar multe dintre editurile “de stat” au murit pe rand, nu s-au transformat in “gauri negre”.

Clientelismul si coruptia au fost mai putin manifeste. In plus, fondurile publice au fost putine, nu au fost multi bani de deturnat (cu exceptiile cunoscute: finantarile dirijate de Ministerul Culturii, interventionismul haotic, cu nostalgii centriste al Ministerului Educatiei si Cercetarii). Reglementarile fiscale sunt insa sufocante. Pe de o parte, taxele si impo