Marianei Marin, pentru ca n-am stiut
Lumea se tot aduna in jurul tufisului. Calca tacuta iarba grasa de mai. Cind se vorbea, se vorbea in soapta, ca la mort. La urma-urmei, ce-i? ridica dintr-o data tonul un mosneag. Si ca la comanda incepura sa zumzaie. Un taran din fata, imbracat in costum violet, cu palarie verde de vinator pe cap si cizme de cauciuc in picioare, bun cunoscator, zise tare: Va spun io ca astia-i moroi. Adica, ce vrea sa insemne? se nedumeri alt mosneag. Adica, strigoi, taica, spuse un chelios cu fata de inginer. Exact, aproba taranul. Dom’le, se baga un maruntel, poate mata te pricepi la ursi si la rate… dar la asta…, scuza-ma, nu te pricepi. Oi sti mata mai bine! se infoaie taranul. Iaca stiu! Asta-i cicizbeu sau ostrocuta!… Asa se numeste… Ha-ha-hi-hi! O mahalagioaca isi infundase pumnii in buzunarele sortului si ridea ca vaca (pardon de expresie): Ostroputa, auzi! Ha-ha! Ostrocuta, am zis cucoana… Mai birzoi, stuchi-te-ar toti dracii! ce, ai intrat la spalat? Il lua peste picior pe maruntel cucoana. Da’ tu, burtoaso nu vezi ca puti a moft? Na! ca i-o zise maruntelul. Cucoana chiar ca se bloca. Se facu ca sfecla. Broboane de sudoare ii aparura in mustata. Inca asa n-o jignise nimeni. Ha-ha! Pute-a moft, chelalaira citiva handralai din preajma, bine zis. Cucoana ii trase un brinci la unu’ si vira spre maruntel. Maruntelul tocmai voia s-o dea cotite cind se auzi o voce grava de domn. De al cu scoli inalte. De mic cu guvernanta si cu profesor de pian. Cu amanta verisoara. Mincat la timp si cu baston. Asa suna vocea aceea. Incetati!
Se facu liniste, intr-adevar. Vocea se adresa mai intii cucoanei. Doamna, dumneavoastra ce credeti ca este? Cucoana se inrosi din nou. De data asta de placere.
Pai… pare…, se bilbii, eu stiu din mosi stramosi ca asta-i un tinotaur. Oh! oh! se auzi multimea. Da, asa-i zice… Uitati, cind ai
