In exercitarea dreptului la replica, va rog sa aveti amabilitatea de a publica scrisoarea mea, urmare a memoriului si scrisorii Theodorei Herghelegiu (Observator cultural Nr. 167, mai 2003).
Intre Romania si Franta exista un Acord interguvernamental pe anii 2001-2004 pentru promovarea reciproca a dramaturgiei romane, respectiv franceze contemporane. Acest lucru inseamna spectacole de teatru, editari de texte, spectacole-lectura, colocvii s.a.
In acest context, acum doi ani domnul M. Mulheisein, important om de teatru din Franta, a selectionat-o pe T.H. sa monteze la Paris un text romanesc (Diogene, Ciinele, de D. Solomon). Initial discutiile au fost bilaterale, insa la un moment dat, firesc, Ministerul Culturii si Cultelor a inceput demersurile pentru sustinerea financiara a proiectului. Respectiv: diurna de 310 $, deci circa 15 $/zi, cheltuieli de transport/ avion si asigurarea cazarii prin M.A.E. la Ambasada Romana din Paris.
In primavara anului 2002, cu trei zile inainte de plecarea spre Paris, T.H. a anuntat ca nu mai merge la atelierul de lucru de la Paris, fara sa motiveze exact; totul era vag, o ambiguitate suparatoare, care se putea traduce simplu prin: „capricii“ sau „mofturi“ de „artist“!
Plecarea urma sa aiba loc intr-o zi de vineri. Marti seara (anterior plecarii cu doar trei zile deci!) am primit un telefon disperat, da, disperat de la Paris, de la doamna Paula Bentz Fauci, comisar general din partea franceza pentru proiect, care ma ruga sa fac tot ce pot sa mearga alt regizor: propunerea a fost Radu Afrim – regizor tinar, dotat si vorbitor de franceza. Totul m-a blocat. Cu doua zile inainte de plecare, cind aprobarile – pentru sume importante de bani, in valuta, si presupunind o argumentare serioasa pentru substituire – necesita timp… era cumplit! Dar am facut-o!
…Proiectul s-a desfasurat in conditii op
