Fotbalul românesc are o noua forma de guvernamant. Cativa barbati întelepti si curajosi sfaramara monarhia feudala ce împila de aproape 13 ani nenorocitul fotbal al românilor si proclamara democratia populara. Fostul suveran, Mircea Sandu cel Singur si Sigur, lasa tronul si se trezi pe data purtat pe bratele nervoase ale Zeitei Democratiei.

Fostul suveran nu fugi în pribegie spre conacul de la Snagov spre a înfrunta acolo, alaturi de sfetnici credinciosi, soarta vrajmasa, ci ramase mandru în Casa Fotbalului Romanesc, unde primi de la natiune titlul de Carmuitor Popular si renumele de Prim Nas Democrat.

Mai întai: cum de s-au strans înteleptii barbati în aceeasi casa si cum au ajuns ei sa faca istorie?

Manoliu pe mana lui Scatiu

Totul a început cu o gluma, ca de la clan la clan. Cozmin Gusa, secretar general PSD, si Georgiu Gingaras, ministru al Sporturilor, s-au trezit în plina analiza profesionala, ba chiar au cazut prada unui acces de indignare. Domniile lor au aflat în timp ce vorbeau ca sunt de parere ca Mircea Sandu si Dumitru Dragomir au condus fotbalul romanesc spre prapastie. Cei doi demnitari PSD au aflat adica de meciurile trucate, scandalurile de doping, vanzarile de locuri în campionat, barbutul cu contracte si alte ispravi care în genere fac parte din buna pregatire a candidatilor seriosi la ocna.

Problema d-lor Gusa si Gingaras e ca au aflat abia acum. Or, bordelul fotbalistic romanesc a fost inaugurat în august 1990. Atunci devenea presedinte al Federatiei Romane de Fotbal Mircea Sandu, un fost fotbalist notabil cu o reputatie nu tocmai intacta. In urmatorii 13 ani, sub conducerea lui Mircea Sandu, fotbalul romanesc si-a consumat rapid capitalul si a falimentat catastrofal.

In acest timp, Federatia a urmarit caderea cuminte, de pe margine, a încasat banii, a creat cadrul catorva averi personale egale cu venitur