Ulrica Cugler îmi aduce aminte printr-o scrisoare de la Lima că la 7 aprilie s-au împlinit 100 de ani de la naşterea soţului ei, Grigore Cugler, unul dintre cei mai importanţi scriitori români de avangardă. Dacă nu mă înşel, aniversarea a trecut aproape nebăgată în seamă în România, ţara în care acesta s-a născut. Nu însă în Peru, ţara de adopţie a autorului lui Apunake. Ca dovadă, un amplu articol ( Cugler, Juglar en Exilio) semnat de César Lévano în revista peruană Caretas ( no. 1766, din 3 aprilie 2003, p. 82), în care se omagiază personalitatea plurivalentă a lui Grigore Cugler, considerat de autorul articolului drept un clasic al literaturii române.
Publicistul peruan subliniază că Grigore Cugler a fost compatriot cu Tristan Tzara, fondatorul mişcării Dada. Totodată, Cugler şi-a scris opera în perioada în care Cioran şi Eugen Ionesco ( al cărui precursor a fost) începeau să se afirme pe scena europeană. După o fructuoasă carieră de diplomat, desfăşurată în principal în capitalele ţărilor scandinave în deceniul al patrulea al secolului trecut, Grigore Cugler temîndu-se că mişcarea comunistă ar putea cuprinde întreaga Europă hotărăşte să părăsească vechiul continent. Instinctul lui "apunakist" îl duce la Lima, în Peru, unde se stabileşte la începutul lui 1948. De ce tocmai Peru? Ulrica Cugler mi-a povestit că soţul ei a luat un glob pămîntesc şi degetul se opri pe această ţară. Aici el compune muzică, cîntă la violă în Orchestra Simfonică Naţională ( motiv pentru care Cugler nu era complet necunoscut în Peru), lucrează ca agent la o societate de asigurări, şi continuă să scrie. Se stinge din viaţă în capitala peruană, în 1972.
De la "soţia lui Apunake" aşa îi place suedezei Ulrica Cugler să se recomande de cîte ori mă sună la telefon am aflat despre nenumăratele încercări ale scriitorului de a-şi traduce singur opera în franceză. Nu a fost
