Ne confruntĂm câteodată cu situaţii cărora, neputându-le da de capăt, cerem scuze, rugându-l pe autorul însuşi să ne lămurească. De data aceasta nu i-am putut descifra numele nici mesajul, scrisul fiind detot încâlcit. Am dedus totuşi, din versurile culese pe calculator), altfel gingaş articulate, că este vorba de o autoare "Am fugit de soare/ ca de un coşmar eliberată"). Transcriindu-i aici strofa finală din Milenii, spre recunoaştere, "S-au adumbrit salcâmii de prea-plinul florii/ s-au adumbrit/ s-au aplecat miratele dumbrăvi de meri roşii/ s-au aplecat -/ nu s-au stins") ne-am amintit că le-am mai avut nu demult în faţa ochilor, şi că le-am acordat atunci un răspuns la post-restant. * Vedeţi dumneavoastră cum stau lucrurile şi cum se înşeală singur omul Pentru cel care se află la începuturi căci sunt mai multe, după cum aţi şi mărturisit) e greu, dacă nu chiar imposibil, să se găsească cineva cu răbdare şi tact infinit care să-l mulţumească, găsind formula magică prin care să-i spună adevărul despre starea şi despre valoarea celor scrise de dânsul. Nimeni nu e capabil să prevadă cu precizie ce va fi cu începătorul de astăzi, cum va evolua, cum vor fi cărţile lui de peste decenii, în cazul în care acestea vor exista. Suntem captivi în propriul nostru timp cu toţii, dăm seamă şi gândim frumosul în aria gustului şi valorilor în care ne-am format. Ne-a mers la inimă sinceritatea dvs. V-a trebuit ceva timp, recunoaşteţi, să schimbaţi acriturii liniile aspre cu altele ceva mai blânde şi înţelepte, îndulcindu-i trăsăturile şi, poate, astfel găsindu-i justificări la toate câte le face din iubire pentru învăţăcei orice dascăl. Citindu-vă, ne-am gândit cum aţi proceda la clasă, ca profesor de matematici, când unul sau mai mulţi dintre elevii pe care vreţi să-i notaţi conform nivelului lor real catastrofic, replica lor în acel moment fiind că se simt nedreptăţiţi, că