Sper că prietenii mei din presă, de la sindicate şi din cîteva organizaţii ale societăţii civile n-au uitat de campania lor pentru deconspirarea foştilor securişti care au făcut poliţie politică. Am fost emoţionat de ceea ce au început aceşti oameni şi ar fi mare păcat să nu continue. Asta e o problemă de conştiinţă pe care n-o putem abandona. Ea ţine în egală măsură de istoria noastră, ca şi de igiena noastră interioară. Cînd ştii că există o listă cu asemenea persoane la CNSAS nu se poate să nu faci tot ce poţi pentru ca această listă să devină publică. E clar că autorităţile nu vor să audă de publicarea listei. Dar confruntate cu o presiune constantă, autorităţile vor fi silite să accepte asta. Teza atît de dragă unora dintre puternicii zilei că trebuie să lăsăm trecutul în pace pentru a ne putea concentra asupra viitorului e de o superficialitate vecină, dacă nu chiar înrudită cu prostia. Orice om normal depinde de trecutul său, îşi trăieşte prezentul ca pe o formă actualizată a trecutului şi îşi face proiecte de viitor pornind de la acelaşi trecut. Numai autiştii şi nebunii în criză - iar aceştia din urmă doar parţial se pot rupe de trecutul lor adică de ceea ce sînt.

Că unii dintre noi vor să-şi ascundă trecutul, asta e cu totul altceva. Că vrem să începem "o viaţă nouă" e de înţeles şi în anumite cazuri un asemenea efort merită respectul celor din jur. Mă plec în faţa hoţilor care vor să redevină oameni cinstiţi, dar nu pot accepta impostura securiştilor care pozează în cetăţeni onorabili după ce şi-au chinuit concetăţenii, după ce i-au terorizat şi după ce i-au distrus sufleteşte, schilodindu-le şi trupurile. Securiştii ăştia sînt vreo cîteva mii. Victimele lor sînt sute de mii, începînd din anii ^50, cînd a fost înfiinţată Securitatea, sabia tăioasă a dictaturii proletare. Să nu mi se spună că cine se băga în Securitate visa la o carieră de Maica