din firida întunericului un miriapod cu paşi de soldat

se trezeşte din închipuirea geometriei

să-şi înceapă rondul de noapte

din întunericul firidelor

un ochi adormit îşi secretă privirile în turnuri de fum

se scurg prin spaţii înguste în sofismul geometriei

şi eu îmi încep rondul de noapte prin oasele străvezii

ale miriapodului

peste fragmente de corp şi armură

ramuri de existenţă stricată

prin vitralii ofilite prin tuburi de orgă strivite de mană

apa se evaporă din pocalele sfinte

în echilibru pe marginea ferestrei de la etajul 101

aud tânguiala celor sfâşiaţi cu o sută de gloanţe

recviemul topit

lagăre aeriene şi şarje de oţel lichid

în curţile interioare plutoane de execuţie cu masca

pe faţă

privesc convoaiele trecând cu aceeaşi uniformă

anonimă

sfâşiat între idee şi omul destrămat

ochii deschişi văd şi acum

ştiai de mult că o să se întâmple se mai întâmplase

cu alţii mai inteligenţi bogaţi şi nobili

ei aveau gută şi mergeau la vânat adevărat

tu aveai mătrăgună şi mergeai la vânat trucat

vieţile întinate ale oamenilor

şi pâinea cea de toate zilele proţăpite în lăncile

hăitaşilor

ei construiau palate şi catedrale mergeau în cruciade

tu construiai circul foamei peste ochii trişti şi hămesiţi

mutai biserici în cer fugăreai cârtiţele prin

galeriile lor

gesturi frânte peste păianjenii zilei zâmbete moarte

plutind

pe cheiurile disperării ca iceberguri în mările roşii

popoare de muşte treceau prin bucătăriile goale

prin peştii îngheţaţi în vitrine cuvintele pe buzele @N_