Poate că, dacă în nr. 2/2003 al României literare, eminenta noastră ( mult) mai tînără şi mult mai activă - colegă, Rodica Zafiu nu s-ar fi ocupat de "turcismele" româneşti, în perspectiva "purismului" am fi ezitat a scrie aceste rînduri. Dar, după cum afirmă şi domnia sa, "purismul" este foarte puţin legat de elementele turco-otomane pătrunse în limba, cultura şi civilizaţia noastră - mai ales în cea din Muntenia şi Moldova. De aceea încercăm a relua în perspective actuale problema "influenţei orientale" cum o numea marele lingvist ( nedreptăţit, nerecunoscut) Lazăr Şăineanu ( Saïnéan, după expatriere).

1. În ce măsură sîntem prin limbă şi prin mentalitate sub impactul Orientului ( în speţă, turcesc)? Ce însemnătate structurală are acea "cincime" de cuvinte turceşti evaluate de A. de Cihac ( 1825-1887) în al său Dictionnaire d^étymologie daco-roumaine ( 1870) atunci cînd conform aceluiaşi socotitor ea este egală cu... o "cincime" de elemente de origine latină?

Iată, dintru început, cîteva întrebări pe care lingvistica românească nu şi le-a pus sau nu a... îndrăznit să le pună. Ne-am ocupat îndelung de la Şcoala Ardeleană din sec. XVIII şi pînă astăzi de originile, evoluţia şi structurile noastre latine ba chiar de... "neamul" nostru daco-roman pentru a nu uita sau a nu ţine seama că româna reprezintă o romanitate off-limits al cărei mare şi unic merit a fost acela de a asimila şi a adapta, modelînd în structuri latino-romanice CA LA ORICE ALTĂ LIMBĂ ROMANICĂ - elemente eterogene, non-latine, non-romanice. Am arătat şi altă dată că româna a fost o lengua-puente între romanitate şi non-romanitate. Am adăugat, ulterior, că româna a fost un factor activ de romanizare în răsăritul Europei ( a se vedea întinsele zone pînă unde se vorbeşte româneşte în Răsărit, în Nord şi Nord-Vestul României de astăzi): dar o romanizare prin românizare, adică prin