- Istoric - nr. 93 / 15 Mai, 2003 In preajma anului 1848 si in Transilvania societatea ajunsese la un asemenea stadiu de maturizare a fortelor revolutionare, incat revolutia putea sa izbucneasca in orice moment. Astfel, revolutia din Italia, Franta, Imperiul austriac si Germania au constituit si in Transilvania, ca si in celelalte doua Tari Romane, numai ocazia si nu cauza revolutiei. "Revolutia romana de la 1848 _arata Nicolae Balcescu _ n-a fost un fenomen neregulat, efemer, fara trecut si viitor, fara alta cauza decat vointa intamplatoare a unei minoritati sau miscarea generala europeana. Revolutia generala fu ocazia, iar nu cauza revolutiei romane. Cauza ei se pierde in negura veacurilor. Uneltitorii ei sunt optsprezece veacuri de trude, suferinte si lucrare a poporului roman asupra lui insusi". Este cunoscut faptul ca revolutia a avut un caracter unitar in toate cele trei Tari Romane, fiind determinata de aceleasi cauze si avand aceleasi obiective de realizat: eliberarea sociala si nationala a poporului roman si unirea lui intr-un singur stat, liber si independent. Deci si in Transilvania obiectivele principale ale revolutiei erau aceleasi. Relatiile feudale, anacronice si impovaratoare pentru tarani, constituiau de mult o frana serioasa in calea oricarui progres. Noile forte si relatii de productie capitaliste impuneau cu necesitate inlaturarea relatiilor feudale, care nu mai corespundeau cu noile realitati din societatea Transilvaniei din acel timp. Aceasta contradictie de baza s-a rasfrant si pe taram social, fiind agravata de disensiunile de ordin national care se accentuau din ce in ce mai mult. Taranimea se afla inca de mult intr-o necontenita framantare, iar in Muntii Apuseni intr-o adevarata stare de revolta, fiind amenintata in toamna anului 1847 cu o noua jefuire a pamanturilor sale, prin legea urbariala elaborata de dieta feudala. In fruntea tara