- Editorial - nr. 93 / 15 Mai, 2003 Luna mai este de departe perioada de anotimp cea mai frumoasa a anului, in care natura straluceste in intreaga ei splendoare. Aflata in apogeul procesului renasterii ei ciclice, Mama Natura nu numai ca le stie si le poate pe toate, dar ea, prin adevaratul tur de forta pe care-l dezvolta, doreste sa ne reaminteasca si de absoluta ei superioritate asupra speciei umane. Omul insa, fiinta neostoita, care, prin firea sa refuza sa accepte pe altcineva mai mare si mai puternic decat el, se afla in raport cu natura in ipostaza lui David, gata sa-l ucida pe uriasul Goliat, chiar si cu o piatra aruncata in crestet. Numai ca, daca in legenda a fost posibil asa ceva, in realitatea zilelor noastre, orice incercare de a ne pune piezis mersului naturii este sortita esecului, chiar daca la prima vedere omul se simte invingator. Foarte multe popoare au inteles acest lucru, daca nu total, cel putin partial, cu exceptia catorva, printre care, la loc de necinste, ne aflam si noi, romanii, in ciuda faptului ca nu suntem de azi _ de ieri pe aceste meleaguri si, in consecinta, ar fi trebuit sa invatam sa avem alte relatii cu mediul ce ne inconjoara. Dar, in loc sa ne luam ca aliata Mama Natura, la adapostul careia sa ne croim o viata mai linistita si mai imbelsugata, noi: desteptii, cultii, instruitii, dar necivilizatii si necrestinii nu gasim altceva mai bun de facut decat sa ne luam de piept (terfe-lind-o, murdarind-o, poluand-o) cu cea care, de fapt, ne-a dat viata, ne-a asigurat existenta, din al carui intreg facem parte. Admiram foarte mult tarile civilizate si dezvoltate si ne intrebam mereu cum au ajuns ele atat de sus, unele in conditii geografice si de bogatie mult mai vitrege decat la noi. Raspunsul este unul singur. Acesti oameni, au razbit si pentru faptul ca au stiut sa foloseasca in propriul lor avantaj imensele oportunitati oferite