Ce s-ar intampla in redactii daca ne-ar lovi, peste noapte, Apocalipsa? Poate pare ciudat, dar majoritatea ziaristilor cu vocatie ar trata subiectul ca pe un eveniment de prima pagina. Nu am in vedere rutina profesionala, nu spun ca redactiile vor fi atat de conservatoare incat ar pastra chiar si rubrica pentru stiri sportive: orisicat, o apocalipsa e material de editie speciala, care-i va mobiliza pe toti. Cu ceva vreme-n urma, intreaga redactie a fost alarmata intr-o noapte, pentru o situatie similara. Si, desi s-a aflat ca era vorba de o simulare, toti au percutat in asemenea hal incat la sedinta de dimineata "ziarul" era pe masa: iesise o capodopera pentru care aproape ca-ti venea sa regreti ca "n-a fost pe bune". Recent, cand cu mini-concediul de Paste, ne iesisera vorbe c-am fi stahanovisti, pentru ca saptamana altora de huzur ne-a cam prins cu munca. Daca venea Apocalipsa chiar atunci? Stiam ca noi suntem aia care trebuie sa percuteze. Parca-l si vad pe nea Andrei catarat pe minaretul din peninsula, transmitand prin statie, la redactie, detaliile terifiante: "Se pare ca deflagratia s-a produs in buricul Constantei, la kilometrul zero: statuia lui Ovidius e serios afectata, Casa Alba s-a innegrit iar drapelul din fata statuii numite, popular, Nevasta Marinarului, pare acum un steag de pirati". Prins cu bicicleta intr-un ambuteiaj, eu as fi transmis, cu o clipa inainte sa-mi pierd telefonul in marea valtoare: "Toata lumea fuge innebunita in toate partile; o mama care traversa regulamentar a fost calcata cu carutul de propriul prunc", consemnand, de asemenea, zvonul ca niste derbedei au manjit panourile din centru cu un spray negru: "aceasta Apocalipsa v-a fost oferita de Consiliul Local". N-as rata ocazia sa amintesc ca, fireste, politistii, pompierii si cei de la Protectia Civila au fost iarasi luati pe nepregatite. In redactie, colegul pe care-l rasfatam cu ap