Dupa hotia infioratoare din meciul de cupa Dinamo-Astra, mi-am zis inca o data ca degeaba am fost bagati in NATO si degeaba om ajunge si in UE: ne mai trebuie un secol ca sa intram in randul tarilor Dupa hotia infioratoare din meciul de cupa Dinamo-Astra, mi-am zis inca o data ca degeaba am fost bagati in NATO si degeaba om ajunge si in UE: ne mai trebuie un secol ca sa intram in randul tarilor civilizate. Dupa ce ecourile deciziei arbitrilor s-au stins in sala Petersen, in Pittsburgh, leaganul industrial al Americii albe, anglo-saxone si puritane, nu mi-a mai ramas decat sa ma intreb: si acolo ce ne asteapta? Doroftei Inima de Leu a boxat ca un mare sportiv al lumii, nefiind nici pe departe o masina oarba de dat si incasat pumni. A atacat tot timpul, fara sa faca vreodata pasul inapoi, a lovit hotarat si in plin, insa fara ura, fara dusmanie. Toata atitudinea lui in ring respira cinste, fair play, respect pentru adversar. De cel putin doua ori, Spadafora a fost in situatia de a fi scos din lupta inainte de limita. Americanul isi pipaia uluit falcile, nevenindu-i sa creada ca incaseaza crosee si directe in plina figura. Leonard nu s-a napustit salbatic asupra lui, l-a tocat in schimb sistematic cu serii la corp si la cap, a stiut cand sa danseze in jurul adversarului si cand sa intre decis la bataie. Spadafora n-a facut decat sa se apere, nereusind sa-l puna vreodata cu adevarat in dificultate pe Doroftei. Atat de bine a boxat romanul incat a reusit sa intoarca un rezultat dinainte aranjat. N-am nici o indoiala ca arbitrii erau chititi sa-l dea pe Spadafora castigator, daca meciul ar fi fost intr-o zona de echilibru. Or, Doroftei impunandu-se clar, le-a fost pur si simplu tarsa de rumoarea uriasa pe care ar fi starnit-o decizia in favoarea americanului. Asa ca, prin draw-ul pronuntat, au ales rusinea in locul scandalului. Mi-au dat lacrimile de furie pentru Doroftei