Dezvoltarea economica a fost considerata pentru multa vreme ca fiind preocuparea economistilor, inginerilor si planificatorilor. Rolul politicienilor si al politologilor parea a fi secundar. Pentru prevenirea adversitatilor sociale, ajutorul extern s-a concentrat pe ameliorarea sistemelor de educatie si sanatate, ambele considerate a fi in afara preocuparilor politice. Cei implicati in ajutoare din strainatate se asteptau ca, in urma progresului economic si social, cu siguranta, se va consolida si un sistem politic democrat si stabil.
Experienta acumulata in ultima decada a demonstrat clar ca eradicarea saraciei si a starii de subdezvoltare depinde puternic de structurile politice si de competenta guvernantilor din tarile respective. Fara politicieni si birocrati corecti si competenti, fara transparenta politica si fara independenta juridica, distribuirea resurselor continua sa fie inechitabila, iar ajutoarele venite din strainatate sunt irosite sau, mai rau, ajung in posesia grupurilor parazitare si retrograde.
Cu putine exceptii, in tarile in care guvernanti competenti au respectat drepturile individuale si in care populatia a participat efectiv la procesul de guvernare, s-a inregistrat progres economic si social. Chiar si state profund subdezvoltate, precum Botswana si Mali, sub guvernare responsabila si liberala, au avansat economic in mod impresionant.
In majoritatea tarilor din Europa de Est, tendintele socialist-etatiste, coruptia si clientelismul noilor guvernanti, mostenite din trecutul comunist, au franat procesul de dezvoltare si democratizare. Est-europenii care au adoptat o politica liberala au reusit sa iasa rapid din tranzitie si sa se asocieze cu statele prospere din Europa Occidentala.
Celelalte, in care ideologia socialista a continuat sa domine, au ramas in urma si s-au impotmolit in stagnare economica si saracie. @N
