- Istoric - nr. 96 / 20 Mai, 2003 "Fratia" s-a impartit in mai multe ramuri, loje, obediente, actionand in fiecare tara, in functie de conditiile specifice, nivelul de dezvoltare si mentalul societatii. Dupa primele succese repurtate, pe fondul reformei religioase, in Anglia insulara, prin ruperea religioasa de Roma (1534-1558) si revolutia burgheza (1642-1649), incheiata printr-un compromis social (4 aprilie 1660, "Declaratia de la Breda") si tentativa de instaurare a noii ordini planetare printr-o prima conflagratie mondiala (Razboiul de 30 de ani, 1618-1648, care a angrenat prin colonii toate continentele), care a ridicat in fata monarhiilor de pretentie universala, principiul echilibrului puterilor, actiunea "Fratiei" s-a mutat definitiv pe continent, vizand, alaturi de papalitate, principalii stalpi ai ordinii de drept feudale, Franta catolica, Imperiul romano-german si, prin extensie, posesiunile dinastiei de Habsburg. In fata exploziei de "Fratii" aparute in Europa si a activitatii sesizabile in planul propagandei imagologice a "fratilor de trei puncte", Papa Clement XII (1730-1740) a avut o prima tentativa de lichidare a franc-masoneriei, interzicand-o la 23 aprilie 1738 prin Bula "In eminenti", cu urmatoarea justificare: "este o societate secreta, precum si din alte motive rezonabile si juste, stiute de noi". Tocmai pentru ca era "secreta", "ermetica", "fratii" activand din clandestinitate, efectele bulei au fost nule. Ca si cele ale noii bule papale a lui Benedict XIV (1740-1758), "Providus", din 18 mai 1751. Lojele s-au inmultit rapid, pe fondul nemultumirilor profunde, generate de ordinea feudala, invadand si spatiul care ne intereseaza si in care inechitatea sociala se impletea cu cea nationala. Toti ofiterii, membri ai garzii imperiale de la Viena, erau masoni si insusi sotul imparatesei Maria Tereza (1740-1780), arhiducele Filip de Lorena, fusese