Iata un posibil titlu (la care se gindea, intre alte variante, chiar autoarea) pentru expozitia Stelei Lie, deschisa la Galeria Galateea (9-26 mai). „Acasa“ inseamna Lugoj, Banatul – artista nu-si ascunde puseurile de patriotism local –, dar si o atmosfera de Mittel Europa ce invaluie perimetrul de civilizatie sus-numit din care provine optzecista noastra, acum (de multi ani) bucuresteanca.
Stela Lie nu iubeste orasul tentacular, insa, traind in el, si-a construit sisteme defensive care ii marcheaza si opera. Casa din Bucuresti, gradina acesteia constituie un mic univers protector. Gradina este considerata o „camera“ a casei si a reprezentat, pentru o perioada, o sursa mirifica de inspiratie.
Creatia acestei artiste s-a articulat constant pe coordonatele (auto)biografismului, la modul direct si la cel indirect, trecind de la autoportret la identificarea „epica“ si „lirica“ totodata, a unei lumi de obiecte, plante, fragmente de interior locuit aflate in linistitoarea-i proximitate.
O sensibilitate apasata de amenintarea difuza a alienarii cauta comunicarea cu sufletul lucrurilor. Obiectele devenite „motive“ sint cele familiare artistei, adunate in timp, provin adesea de la persoane apropiate sau in orice caz cunoscute, sint incarcate cu „particule“ de istorie personala, au fost incrustate pe axul afectiv al copilariei si al altor virste.
Desenele – Stela Lie insista asupra termenului, respingind categoriile fixe ale graficii sau picturii, ceea ce realizeaza ea situindu-se in fertila zona de intilnire a celor doua – din expozitia de la Galateea au fost implinite in ultimii trei ani, majoritatea la Lugoj, cu exceptia a doua lucrari de mai mari dimensiuni, facute in Bucuresti. Asadar, o intoarcere intr-o locuire importanta, ce a pecetluit ani determinanti ai cristalizarii afective, a personalitatii.
Stela Lie nu lucreaza „dupa un plan
