Cateva institutii (Ministerul Culturii si Cultelor, Asociatia Culturala Hieronymus, Complexul Muzeal Judetean Bistrita, Primaria orasului Sighisoara, Muzeul de Istorie Sighisoara, Institutul de Arheologie “Vasile Parvan”) si cativa oameni, intre care trebuie mentionata Daniela Marcu Istrate, au construit aceasta intalnire tinand cont de multele relatii stiintifice ale lui Radu Popa (institutii, colegi), dar si de preocuparile sale (un concert de orga la Biserica din Deal avea sa incheie rememorarea celui care, daca nu ar fi ales cariera de istoric, ar fi vrut sa fie muzician).

Conferinta a fost dublata de o emisiune a Europei Libere cu participarea lui Mihnea Berindei, Victor Eskenazy si Ion Vianu. Intalnirea de la Sighisoara a debutat la 15 mai, prin dezvelirea unei placi memoriale pusa pe una din cladirile in care a locuit familia viitorului arheolog - Piata Hermann Oberth, nr. 21.

Dimineata zilei de 16 mai a fost consacrata evocarii lui Radu Popa, pe care elevii si colegii au vrut sa il serbeze: daca nu ar fi murit neasteptat de repede, la doar 59 de ani, ar fi implinit anul acesta, la 23 iulie, 70.

Treptat a prins contur portretul unuia dintre marii arheologi ai acestei tari, daruit cu pasiune muncii lui, capabil sa imparta in jur sfaturi si ajutor practic unor colegi mai tineri care azi ii recunosc statura de creator de scoala. Faptul ca la vremea aceea Facultatea de Istorie sau Academia nu i-au acordat pretuirea si locul cuvenit arata astazi lipsa de obiectivitate sau responsabilitate stiintifica a celor care au condus atunci acele institutii.

Moartea prematura si rapida a lui Radu Popa a fost poate grabita de stresul si conditiile in care a trait si a muncit - ultimul santier arheologic, cel de la Feldioara, care ar fi trebuit sa ii dea sansa sa dedice Tarii Bihorului o carte fundamentala, la fel ca si cele dedicate Maramuresului