„Ultimul croncanit“ in materie de sperietori de ciori!
La Ianca e criza de sperietori. Pentru ciori, ca oamenii au de ce se speria: de inflatie, de preturi, de seceta... Cine crede ca e asa usor sa sperii ciorile se insala. O fi prin alte parti, dar la Ianca nu se sperie neam. Vad aratarea din paie si haine vechi cocotata in virful parului, ii dau tircoale si cind isi dau seama de viclesugul proprietarului de vie, se asaza fix in virful palariei de pe capul din ciorap umplut cu cirpe, si tin-te ris si croncanituri! De-au ajuns oamenii la limita rabdarii!
Da' unul dintre ei a fost mai smecher si le-a pus capac. S-a gindit, s-a razgindit si a hotarit ca, daca nu poate sa stea el tot timpul in vie sa sperie pagubele, atunci macar sa puna pe cineva „din familie“. Cei mai lipsiti de treburi ar fi fost nepotii, dar nu poti sa opresti copiii de citiva anisori din joaca si sa le ceri sa stea locului, tapeni, in mijlocul viei. Asa ca le-a luat papusile. A inaltat parii, a despuiat papusile de haine, sa vada cioara ca au doua miini si doua picioare, ca omul, si le-a tras in teapa. Una laiata, cu parul lucind vilvoi in lumina soarelui, alta blonda, cu parul scurt, legata de par cu sirma, si a treia fara cap, dar cu bratele ridicate spre cer amenintator.
Si-au dat vecinii coate, unii au zimbit, altii au ris de-a binelea... Numai ciorile nu rideau. Au dat tircoale zile la rind, fara sa priceapa de ce nu mai pleaca dracii aia de copii din vie. Dupa care s-au saturat de asteptat si s-au mutat in via vecinilor.
Povestea ar putea avea si o concluzie practica, buna de luat in seama de producatorii de jucarii si papusi. Pe cind un nou produs, special creat pentru a speria zburatoarele provocatoare de pagube? Parca si vad reclama: „Cioromela- ultimul model de speritori de ciori! Bate din palme, urla cind este atinsa si la nevoie croncane amenintator. A nu se l
