La a 11-a editie, deci intrat de-acum in cel de-al doilea deceniu al sau de existenta (cu debutul – de fapt – in 1992 si o a doua editie abia in 1994), Tirgul International de Carte de la Bucuresti nu mai are nevoie de recomandari. Fixat cu trei ani in urma catre finalul lunii mai (dupa ce pina atunci se desfasurase in iunie, pe calduri prea mari), Bookarest-ul e o „data fixa“ asteptata de toata suflarea editoriala si cititoare de la noi, care-l recunoaste fara nici o ezitare drept principal reper al pietei de carte autohtone. Se desfasoara in Capitala, dar vin vizitatori si din alte parti, dornici sa vada, sa rasfoiasca si sa cumpere, bucurosi – apoi – sa asiste la evenimentele din Tirg, sa se afle in miezul marii reuniuni – sau, mai festivist spus, sarbatori – romanesti a asa-numitei „culturi scrise“. Nu in ultimul rind, e punctul de intilnire cel mai intens frecventat nu doar de catre editori, ci si de catre scriitori, de catre elitele culturale in genere. Pe scurt, toata lumea isi da intilnire in mai, la Tirg!
Pe masura ce atare statut s-a consolidat, au aparut si consecintele. Editorii au inceput sa se pregateasca din timp pentru Bookarest, unde, daca vor sa-si probeze forta, trebuie sa lanseze multe si bune carti noi. Asa se face ca piata autohtona de carte s-a „malformat“ in functie de Tirgul din mai: n-a mai apucat sa se formeze obiceiul unei rentrée la inceputul toamnei, la intoarcerea din concediile de vara, fiindca eforturile principale se consuma pentru virful de grafic de la sfirsitul primaverii (dupa care va mai veni doar iuresul din noiembrie, cind se lanseaza ultimul „val“ de titluri ale anului, la Gaudeamus, fratele mai mic al Bookarest-ului). Vara se traieste din vinzarile tirajelor trase pentru Tirg, iar in luna septembrie editurile se concentreaza asupra cursei de plasare a manualelor si auxiliarelor scolare. Cele mai multe si mai int
