Dacă ne vor americanii în NATO, îi aclamă acum şi Vadim Tudor. Îi aclamă şi PUNR-ul lui Mircea Chelaru. Fac bătături în palme toţi cei care, de mulţi ani încoace, s-au străduit să strice relaţiile României cu Statele Unite. Şi în funcţie de mărimea muştei pe care o au pe căciulă, antiamericanii cu acte de ieri, alaltăieri se întrec în plecăciuni la icoana Unchiului Sam, ca în finalul Scrisorii pierdute. Un oarece sentiment al apropierii funiei de par îl face pe C.V. Tudor să-şi declare la toate răspîntiile preţuirea faţă de America. Şi, ceea ce e de-a dreptul jalnic, acest antisemit şi xenofob notoriu menţionat ca atare de Senatul american, cu partid cu tot umblă să-şi dea convingerile la Nufărul, de parcă ar fi dispărut în neant colecţia României mari. Generalul în rezervă Mircea Chelaru, mare admirator al mareşalului Antonescu problema lui , care ştie foarte bine însă care e poziţia americanilor faţă de Antonescu precizată în Senatul american şi cu prilejul votului de ratificare a aderării României la NATO salută şi el votul americanilor, ca şi cum n-ar şti că unul dintre motivele pentru care Statele Unite s-au ţinut la distanţă de România a fost glorificarea lui Antonescu. M-aş fi aşteptat din partea bizarului general în rezervă să adopte o atitudine mai acătării decît Corneliu Vadim Tudor. Ca admirator necondiţionat al mareşalului, dl Chelaru ar fi putut găsi o ieşire onorabilă din această situaţie. Retragerea din politică de dragul lui Antonescu şi pentru binele României, nu soluţia de a aclama votul americanilor, ca şi cum ar fi pus umărul pentru obţinerea acestui vot.

Toţi foştii securişti care şi azi i-ar mînca fripţi pe americanii care vin să ne înveţe cu ce se mănîncă economia de piaţă şi, dacă ar avea puterea de odinioară, i-ar arăta ei ambasadorului Guest, ce înseamnă amestecul în treburile interne ale corupţiei din ţărişoara noastră, nu mai p