Se ştie: dacă e mai e Ziua Europei. Or, 9 Mai - Ziua Europei este şi Ziua Ta Sloganul aşa glăsuieşte şi, de cîţiva ani încoace, cinefilii s-au obişnuit să primească un dar pe măsură: Festivalul Filmului European. Dar, parcă nicicînd darurile nu au fost mai bogate, ca în acest an: 28 de filme din 18 ţări, spre delectarea spectatorilor, nu doar, bucureşteni, ci şi timişoreni şi ieşeni. Un spectacol de gală la Sala Palatului cu "Pianistul". Şi, mai ales, Roman Polanski două zile la Bucureşti ( mulţumim Delegaţiei Comisiei Europene la Bucureşti, mulţumim Ambasadei Franţei, mulţumim Amdasadei Poloniei si, mai ales, mulţumim Instititului Polonez care, deşi recent apărut în peisajul bucureştean, ne-a oferit, deja, multe delicatese cinematografice) Aşadar, o conferinţă de presă la Hotel Marriott, un interviu în exclusivitate şi o lecţie de cinema la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică - iată trei momente ale acestei vizite-eveniment, prilej unic de a retrasa, călăuziţi de cineast, reperele unei vieţi şi ale unei cariere, cu adevărat de excepţie.

La început a fost Roman Liebling, un băieţel firav născut la Paris în 1933, pe 18 august, din părinţi evrei: tatăl venit din Polonia, iar mama din Rusia. În 1936, tatăl care între timp îşi luase numele de Polanski (Polonezul) - are nefericita idee de a-şi repatria familia la Cracovia. Consecinţele sunt tragice: mama moare în 1941 în lagărul de la Auschwitz, tatăl deportat la Mauthausen reuşeşte să supravieţuiască, iar micul Polan-ski cunoaşte devastatoarea experienţă a ghettoului. "Am văzut intrarea nemţilor în Varşovia şi de la 6 la 12 ani am trăit în ghettoul din Cracovia. Am în minte totul pînă la cele mai mici detalii. Am reuşit să scap în ultima clipă de a fi urcat în trenul morţii. Eram cu un băieţel şi mai mic decît mine. Un tînăr polonez, care era angajat de nemţi, mi-a spus: Pleacă de aici