Eva Ström, născută în 1947, este una din vocile cele mai originale ale poeziei suedeze contemporane. De profesie medic, ea s-a dedicat la început meseriei sale şi familiei, compusă din soţ medic şi el) şi trei copii. Din 1987 hotărăşte să se dedice complet literaturii, scriind eseuri despre artă şi recenzii în "Sydsvenska Dagbladet" şi multe cărţi de poezie şi proză.
Recentul ei volum de poezie Oraşe vertebre (2002) a câştigat marele şi prestigiosul premiu "Nordiska rådets litteraturpris" 2003. Prezentăm aici câteva poeme traduse din acest volum ce va apărea la Editura Polirom. (G.M.)
Zona Timpului
Zbor împotriva orelor
Una din ele va fi exterminată
Ora ţinută la păstrare nu va fi recâştigată
niciodată
Soare răsucindu-se dincolo de Augustinus
Se întunecă în afara ferestrei aeroportului
Arterele au pompat sângele lor
Vocea chilimbarului
Umplută de adio
ea merge pe coridorul cu linoleum
în lumina din camera zilei
în camera nopţii şi a prezicerii
Pătrunsă de vocea chilimbarului
care luceşte perseverent
în diapazonul cu tinitus
exersat a percepe
un ton slab al unei lovituri de vânt
el însuşi o jucărie distrusă
cu oase dintr-un schelet uşor
carcasă de pasăre, bumbac apretat
un copil îmbătrânit din vertebra în colţi
cu gură de lapte căutând disperat
pieptul închis
Gâtul alb cu pete al unui porumbel
gângurindu-şi depărtarea.
Cerul din incubator
Femeile pline de dor Fătul care a murit
Stând în rotunda membrană din deschizătura
vaginului
Perechea de gemeni, nenăscutul
care se arată pe ecran de ultrasunet încă viu
Cer mut de incubator. Spin de consolare.
Suseta de copil pe pietriş, şi tu
mergând mai departe.
Ciudat...
@N_
