"Dintr-o lipsă de luciditate care ţine de domeniul miraculosului,

sînt medici ginecologi care se îndrăgostesc de clientele lor".

(Cioran: Despre neajunsul de a te fi născut)

Critica literară de întîmpinare are, vai, o latură oribilă, care nu e dezvăluită decît rar, întrucît se află în chestiune una din "reţetele" sale de fabricaţie, un factor de "uz intern". E vorba de lectura scrierilor cu minimă valoare sau pur şi simplu fără valoare la care ea îl supune pe practicantul său. Pe lîngă îndepărtarea de lectura genuină, "gratuită", înlocuită cu cea "profesională" pe care Cioran nu ezita a o asemui cu autopsia, critica actualităţii implică şi această corvoadă a parcurgerii maculaturii. Deoarece cronicarul n-are cum să se ocupe doar de operele de rang înalt, care să-i dea o mare satisfacţie, el îşi asumă munca de salahor a trierii cărţilor de toată mîna. Alex. Ştefănescu se confesează în acest sens: "O primă condiţie ca să mă apropii de cartea care mă interesează este să parcurg, întîi, numeroase cărţi care nu mă interesează". Rezultatul e profund frustrant, dureros: "Nefericita meserie de critic literar, care nu numai că m-a făcut antipatic (pe mine, cel atît de simpatic!) atîtor scriitori contemporani, dar m-a şi îndepărtat de literatură, aşa cum îndepărtează ginecologia de dragoste". Cunoaştem şi noi îndeajuns de bine fenomenul. Comentariul actualităţii literare e asaltat de "tot felul de începători şi amatori, surîzători dar şi ameninţători". Procedeele la care recurg pentru a smulge un text închinat lor, capătă, prin însumare, un aer fabulos: "Ei mă caută pretutindeni, la redacţie, acasă, pe stradă, la Uniunea Scriitorilor, ca să-mi dea cărţile lor nou-apărute. Uneori, noaptea, îşi fac apariţia şi la fereastra apartamentului meu de la etajul trei, călări pe mături, ca personajul fantomatic al lui Bulgakov". Astfel criticul se vede angajat într-o