- Istoric - nr. 97 / 21 Mai, 2003 Asa cum se stie, la 9 iunie 1848 a izbucnit revolutia si in Tara Romaneasca, la Islaz, iar la 11 iunie revolutia a triumfat si la Bucuresti, unde domnitorul Gheorghe Bibescu a fost nevoit sa semneze programul revolutiei ce purta denumirea de Proclamatia de la Islaz. In esenta, programul cuprindea aceleasi revendicari ca si celelalte programe mentionate. S-a format un guvern provizoriu care a incercat sa traduca in viata programul revolutiei, indeosebi eliberarea si improprietarirea taranilor, dar imprejurarile grele din acel timp nu i-au permis. Se stie ca in iunie 1848, armata tarista a intrat in Moldova, iar in septembrie acelasi an, sub presiunea diplomatiei tariste, armata otomana a intrat in Tara Romaneasca, unde alaturi de armata tarista a inabusit revolutia. In Transilvania, revolutia mai spera sa aiba unele sanse de izbanda. Astfel, in a doua parte a lunii septembrie va avea loc a treia adunare de la Blaj la care au participat, dupa unele date, circa 60.000 de tarani inarmati cu lanci, dar si cu unele pusti mai vechi. Adunarea a protestat impotriva votarii de catre Dieta feudala a unirii Transilvaniei cu Ungaria, cerand alegerea unei noi diete in care toate natiunile din Transilvania sa fie reprezentate in raport cu numarul lor. Tot la aceasta adunare s-a cerut mobilizarea a 15 legiuni romanesti, care sa lupte alaturi de armatele austriece impotriva fortelor nobiliare maghiare, care nu voiau sa recunoasca in Ungaria decat o singura natiune, natiunea maghiara si o singura limba oficiala, limba maghiara. La a treia adunare de la Blaj, Avram Iancu, Ion Buteanu, Petru Dobra si alti prefecti si tribuni au venit insotiti de peste 10.000 de moti, organizati din punct de vedere militar. A urmat razboiul civil cu urmarile lui dezastruoase pentru ambele tabere, fapt care a contribuit la inabusirea revolutiei. Dr. IOAN POP - Istoric