"Niciodata n-am platit curentul, toata viata am furat statul", zice personajul principal din filmul lui Lucian Pintilie, Dupa-amiaza unui tortionar, privind incantat, chiar mandru de el, spre copacul "Niciodata n-am platit curentul, toata viata am furat statul", zice personajul principal din filmul lui Lucian Pintilie, Dupa-amiaza unui tortionar, privind incantat, chiar mandru de el, spre copacul din curte, printre crengile caruia atarna cablul tras ilegal, la capatul caruia e fixat un bec. Scena este ilustrarea perfecta a modului de a vedea raportul cu statul al majoritatii romanilor: mare parte din imaginatia, creativitatea, priceperea romanului se consuma, zi de zi, pentru gasirea de noi cai de faultare a principalului strangator de biruri. Ce-i drept, nici "stapanirea" nu se lasa, inventand noi dari, taxe, dijme, mai ceva ca pe vremea fumaritului. Si uite asa, de-a lungul anilor, intre cetatean si stat s-a incins un adevarat razboi de gherila in care se consuma energie cat sa recladesti o tara dupa 50 de ani de comunism. Ani ale caror efecte naucitoare se vad in fiecare noua zi. Dealtfel, tot de acolo vin si reflexele celor care isi exerseaza ambitia in a refuza sa plateasca niste servicii de care beneficiaza. Pe vremuri, urcau ligheanul pe balcon sa prinda bulgarii, azi isi fac rost de decodoare pirat ca sa vada gratis filme americane. Raportul dintre cel ce ofera serviciile si cel care beneficiaza de ele e fals si daca te uiti din partea cealalta: la ce bun sa platesti un abonament la o societate de televiziune prin cablu, daca de trei ori pe saptamana "cade" reteaua si te trezesti fara nici un program? Solutia nu este insa "fentarea" reciproca si nici vesnica observatie blazata "asta, e traim in Romania", ci crearea unor raporturi juste intre cele doua parti, conform carora unii sa furnizeze servicii de calitate, iar ceilalti sa le plateasca in mod corect.