Ca la Picasso
Nimeni nu-i convins ca mileniul, in care ne-am afundat deja primii pasi, poarta indicativul "trei". Exista banuiala ca ni s-a furnizat, la ingramadeala, un mileniu uzat, peticit la coate si genunchi, cu staiful dus. Un mileniu potrivit insa pentru un neica nimeni ca poporul nostru. Pe satul romanesc, nu mai e cazul sa irosim cuvintele: acolo, Evul Mediu se mentine ridicat la cota de avarie. Dar, nici orasul nu sta cu mainile-n san. Din motive care ne depasesc, multi, foarte multi oraseni si-au pierdut libertatea de-a se-nmuia in apa calda. Din motive care ne depasesc, multi dintre noi au ajuns niste umili cersetori de dus: umblam, asadar, cu epiderma caus, dupa un maruntis de apa calda. Iar cand il primim, ne revansam cu recunoscatorul "bogdaproste". In creatia lui Picasso, sunt cunoscute perioadele "roz" si "albastra". La fel ca la Picasso, si-n viata noastra putem demarca perioada "roz" - cand stropii fierbinti ne solarizau pielea - acum aflandu-ne in plina perioada "albastra" - guvernata de austeritatea apei reci. O fi urmand, tot ca la Picasso, "cubismul"? Si daca da, cum s-o fi manifestand el? Putem citi, adesea, in ziare, anunturi dramatice, prin care nenorocitii isi ofera, contracost, ba un rinichi (plata in rate, avans zero), ba o inima cu primele 100.000 de batai gratuite (in uichend, semeseuri la juma' de tarif). Usor-usor, ne poarta gandul la ziua cand, neavand parale destule sa ne platim angaralele de bloc, ne vom prezenta la casierie, ba cu plamanul in sacosa, ba cu pancreasul in servieta, ba cu stomacul - a carui intretinere nu ne-o mai putem permite - in borseta. Sau poate ca primariile vor amenaja piete speciale, unde musteriii ne vor intreba, in fata tarabelor:
- Cum dai rinichii, amarasteanule?
- Doua milioane legatura, boierule! Hai, doua legaturi la trei milioane, ca pari om cu carte!
- Cam scump
