A intrat in biroul primarului ca la el acasa: frara nici o introducere a secretarei, fara politeturi de prisos. Venise sa dea buna ziua si sa bea o cafea, intre doua intilniri de afaceri. Si cum toate cafelele lui se prepara si cu cifre, iar primarul, cit o fi el de primar, ii mai este si prieten, de ce sa nu profite si sa mai afle o vorba, doua despre vreun pui de investitie.
„Vorba ceea, foaie verde maracine, averea mea cui ramine? Fac afaceri. Multe. As vrea sa fac si mai multe, si le voi face. Pentru ca am cu ce. Pentru ca stiu ce trebuie sa fac si pentru ca ma pricep“, afirma cu toata convingereea Mihai Porojan, vilcean plecat in urma cu cinci ani in Tara Fagaduintei. Si intors pina acum de citeva ori bune - cam o data la trei luni - cu cite un miliard la buzunarul.
„Sint economist. Loteria vizelor mi-a schimbat viata. Am plecat in America, fara sa stau pe ginduri, cu fosta sotie si fiica noastra, si fara sa stiu prea bine ce voi face. Am lucrat o perioada relativ scurta in constructii. Apoi am inceput afacerea vietii, lucrind ca truck-driver si asigurind transporturi pentru diverse companii. Asta fac si in prezent, si nu ma pling; de regula nu cistig mai putin de opt-noua mii de dolari pe luna“.
Bani pe care Porojan ii cheltuieste cu mare chibzuinta la Balcesti, orasul de bastina. O data la trei luni. Sapte case - din care una la Craiova, doua la Zatreni - , un IAS (cea mai recenta achizitie).
„Si toate pentru buna mea simtire“, marturiseste americanul. Cu alte cuvinte, nu face pomeni, nu blagosloveste pe nimeni cu norocul si cu experienta sa. Intii prosperitatea sa - omeneste, nu? - iar daca se-ntimpla sa prospere si altii de pe urma lui - si se-ntimpla - cu atit mai bine.
Pina unde vrea totusi sa mearga? Nici el nu stie. De fiecare data vrea mai mult, de fiecare data ii mai vine o idee. Si toate la un loc arata bine.
