Cuvînt dincolo de cuvînt
Omul modern citeşte interpretările, nu le ascultă. Fapt semnificativ, pentru că aceasta implică o diferenţă esenţială de înţelegere a cuvîntului şi a sensului său.
Povestea cărţii pe care o prezint astăzi e cea a unei interpretări rostite şi ascultate. Părintele André Scrima, pe care cititorii îl ştiu ca membru al grupului de la Antim şi ca autor al Timpului „Rugului aprins", s-a aflat, ani în urmă, la mănăstirea libaneză Derif-el-Harf. Acolo a deschis Evanghelia Sfîntului Ioan şi a pătruns în text, oferind la rugămintea monahilor un comentariu de adîncă simplitate a exprimării. Ghidat doar de cîteva note şi desfăşurat în franceză, comentariul acesta e notat în traducere simultană în limba arabă de către unul dintre fraţii mănăstirii. Ultima parte a textului, păstrat în arhiva de la New Europe College, cea referitoare la capitolele 18 – 21 din evanghelie, ajunge astăzi la noi sub forma unei cărţi care deschide la Humanitas o nouă serie de apariţii. Sînt cuprinse în cartea publicată acum episoadele ultime ale vieţii lui Iisus, cele de după Cina de Taină, comentariul urmăreşte traseul lui Christos din clipa trădării lui Iuda şi a predării, pînă la întîlnirea cu ucenicii întorşi la condiţia de pescari pe Marea Tiberiadei, secvenţă pe care Ioan o aşează la sfîrşitul evangheliei sale, într-o succesiune care rupe cronologia naraţiunii şi care-i prilejuieşte părintelui Scrima o extraordinară interpretare a sensurilor discrete ascunse de evanghelist în text.
Întotdeauna aproape de cuvîntul evangheliei, analiza curge într-un limbaj simplu care e în sine o chemare la a urmări, cu atenţie necontenit deschisă, prefacera şi mişcarea internă a textului. Există o atmosferă specifică a interpretării textelor religioase care îndeobşte ţine de ceea ce numim duh al înţelepciunii, atmosferă greu de definit sau de descris. Ea c
