- Editorial - nr. 102 / 28 Mai, 2003 De cele mai multe ori, spectacolul strazii impestritate de mainile imploratoare, cumplit de murdare, ale copiilor de tigani, intinse in speranta unui banut, ne oripileaza. Nu mila fata de nenorocul si mizeria pestilentiala a acestora abdica, ci prevaleaza, "la rece", gandul ca banii adunati de copiii cersetori, adesea mutilati de propriii parinti, iau drumul carciumilor unde sunt cheltuiti de apartinatorii lor. Este si acesta un segment al realitatii, acceptat cu prea multa indiferenta de societatea civila, a carei reactie este, in cel mai fericit caz, de compasiune, daca nu de indiferenta, dispret si, din ce in ce mai frecvent, de ostilitate. Din cand in cand, raiduri ale Politiei ii aduna pe nenorocitii care cersesc sau scormonesc prin tomberoane, lasand in urma o murdarie de nedescris si stricand "fata" orasului. Ii aduna, ii triaza, probabil, trimitandu-i, in cele din urma, tot... inapoi, pe la "casele" lor (daca le au!) din chirpici, de pe centura frumosului oras "al florilor" si "al gazului" - fara lumina electrica, apa (macar potabila, daca nu si menajera!), fara alte surse de incalzire decat vreascurile furate din padure ori cocenii porumbului sterpelit de prin curtile gospodarilor. Sigur, exista si tigani (rromi) bogati, care stropesc, razant, din "mertane", trecatorii, dar acestia se "delimiteaza" de conetnicii lor sarmani si pun cainii pe ei cand le bat in poarta cerand ajutor. Ne-am obisnuit sa acuzam... unilateral! Ce face, de fapt, societatea civila pentru acesti "paria", care, in mod firesc - dat fiind mediul promiscuu in care traiesc - nu-si pot controla (sau nici nu doresc sa-si controleze) sporul demografic? In fata lui Dumnezeu, toti, indiferent de culoarea pielii, suntem (ar trebui sa fim!) egali. In realitate, copilul de tigan din Valea Rece, de pilda, descult, flamand, fara posibilitatea de a se spala maca