Din motive lesne de bănuit, nu răspundem pe adresa de-acasă a celor care ne scriu.
La câteva din necunoscutele, pe care le punctaţi într-o listă de om precaut să nu greşească, vă putem răspunde aici. Aveţi dreptate, e mai uşor astăzi să apăreţi cu o carte pe piaţă, cum spuneţi, dacă "posibilitatea financiară" vă permite, decât să debutaţi cu poezii într-o revistă de prestigiu. Doriţi să deveniţi colaboratorul nostru, ne cereţi sprijinul şi îndrumarea, dar nu ne-aţi oferit nici un text, cum s-ar fi cuvenit, motivând că nu aţi şti "cum se procedează". Abia după ce ne veţi arăta că aveţi un talent literar remarcabil, şi nu numai dorinţa de a "contribui la realizarea activităţii revistei" pe care o citiţi şi spuneţi că vă place, abia atunci vom fi în măsură să vă arătăm, pe viu, ce şanse de publicare aveţi. Trimiteţi-ne poeziile şi vă vom răspunde. În cazul în care răspunsul nostru nu vă va satisface, vă puteţi adresa cu curaj oricărei reviste care vă inspiră încredere. (Constantin Covatariu, Oneşti) * Primim la redacţie şi lucruri neobişnuite, cum sunt aceste două poeme nesemnate, aşezate în pagină în formă de cruce. Sus, în Numele Tatălui, cuvântul Anul. Jos, acolo unde în închinare este locul Fiului, cuvântul Omul. La dreapta şi la stânga poemului ce parcă ţine locul răstignitului, cuvintele Săptămâna şi Pomul. Iată şi poemul: Mergem pe picioare/ Ori plutim pe mare/ Soare, apa, sare/ Avem fiecare/ Măsură şi mişcare/ Minune e oricare/ Ochiul, ochi de are. Cel de-al doilea, o idee mai izbutit, crucificat, după modelul celui dintâi, între Mulţi văd lumea/ Mare, mare mare (sus), Puţini pricep/ Adânca ghicitoare (jos), Ascuţimea minţii/ Ne dă mângâiere şi Prin răbdare/ Căpătăm putere (de-a stânga şi de-a dreapta). La mijloc, poemul: Din el iese ori se ascunde/ N-are frunze are rude/ De vorbim nu ne aude/ Cântă dacă nu se pierde/ E oriunde e şi vede/ Îl vedem şi
