Stimate domnule Lucian Raicu,
Îmi plăcea, acum vreo cîţiva ani, să spun, poetic: ce-i în mînă nu-i minciună, ci căpşună. Azi, deodată, am, mai realist, certitudinea că ce-i în mînă nu-i minciună şi creion! Drept care mi-am ascuţit c-o lamă "Sputnik" cele şapte creioane "Koh-I-Noor" B şi mă pregătesc s-o dovedesc. În timp, se înţelege!
De verificat dacă "ce-i în guşă şi-n căpuşă"!
Mi-am adus aminte de alte cîteva "personaje" din localitatea Dxxx (mă încîntă, de cîte ori întîlnesc acest fel, c-o literă şi trei steluţe, de-a fixa spaţiul). 1) Dentistul (nu mai ţin minte cum îl chema) care făcea naveta de la Fălticeni venea din cînd în cînd pe la spital. Mă întreba, invariabil, dacă mai lucrez la "lindicologie"!! Ideea lui fixă era că trebuie înfiinţată o astfel de ştiinţă! L-am dezamăgit! 2) Farmacista, lungă, slabă, învăţa limba engleză fără profesor, purta perucă şi vindea într-o farmacie aflată-n gară, prezervative pentru colectivişti. Avea o "buză de iepure operată"! 3) Contabila Tuţa, femeia cu curul cel mai rotund, mai aliotman, din localitatea Dxxx! {i-l purta-n fuste scurte, crăpate, perfect conştientă de ce miracol i se întîmplă-n spate. Soţul ei lucra la A.D.A.S. Tuţa avea popoul asigurat!!
Cred că prin 1978, dar s-ar putea să mă înşel, în urma unui articol al lui Alex. {tefănescu, i-am scris şi i-am demonstrat că, de fapt, tot ceea ce publicaţi dumneavoastră sînt nişte fragmente de jurnal! Mă refeream la cronicile literare. Căutam să-l conving (el ţin minte, îşi exprima nişte rezerve) că nu faceţi decît să vă folosiţi, să luaţi ca pretext, cărţile unor poeţi, prilej de-a vă dezvălui cele mai fine unde din suflet, produse de căderea operei străine-n el! Era vorba, repet, de cronicile literare. Operă străină, dar, din momentul scufundării, a dumneavoastră. Aparenta "pliere" e, de fapt, o încercare a limitelor pro