Dragoste la ultima vedere

Am crezut că,

pentru fiecare anotimp,

ai să mă plăteşti cu

o frunză, un mugure,

un bulgăre de zăpadă

sau cu un măr,

dar te-ai făcut că nu ştii,

că nu pricepi

– trupul ţi se pierduse printre şerpi,

aşa de mlădie erai –

şi am tot aşteptat

dovada dragostei tale,

până când m-am sălbăticit

şi de abia m-am aplecat

să muşc din mărul tău rostogolit.

Si, Doamne, m-am dezmeticit, deodată,

în genunchi, tot cerându-ţi iertare,

căci am păcătuit din nou

şi m-am culcat cu primăvara

care era fată mare.

Ea doar aduce

Mereu vei exista –

nume sub umbra îndoielii;

fericit-nefericit ca iarba

ce răsare, trăieşte şi se usucă.

Pe un prag de aburi,

Dumnezeu îţi cădelniţează şansa.

Si aşa vei fi şi tu,

imitându-l, scornind

o literă sau un cuvânt

ce se opresc în rugăciune.

Mereu vei exista –

nume sub umbra îndoielii.

Moartea nu sfinţeşte,

Ea doar aduce în amintire

nume uitate.

Poem omenirii

Omenirea,

de veacuri,

mereu se trezeşte

prea de dimineaţă

– se nimereşte să fie numai iarna –

şi nu poate să-şi scrie istoria,

pentru că îi îngheaţă degetele,

din cauza frigului,

iar când şi-o scrie,

o uită prea repede.

Neodihnită

Lacrima se odihneşte în ochi,

Timpul face la fel, în sineşi.

Coborâtoare moarte,

numai tu nu ai odihnă.

Apa, în picătura ei,

scaldă mulţimile,

Văzduhul primeneşte păsările

cu aerul lui binefăcător

Si zborul, uneori,

în aripi se odihneşte.

Somnul îşi doarme

somnul în somnul lui

Si seva copacilor

face la fel.

Focul, el însuşi,

sacru de când s-a născut,

În flăcările lui îşi găse