Lumea avea un aspect comun al ei în mijlocul căruia căzusem ca o eroare" constată personajul narator din Întîmplări în irealitatea imediată cu acea linişte vecină cu perplexitatea care drapează, în doar cîteva cute ale simplităţii de expresie, cele mai complexe şi contrariante dileme existenţiale. Este stilul stăpînit, expurgat de lamento-uri şi clişee patetice al lui M. Blecher, de la a cărui moarte se împlinesc, la sfîrşitul acestei luni, 65 de ani. Născut la 8 septembrie 1909 în familia unui negustor de porţelanuri, M. Blecher urmează şcoala primară şi liceul la Roman, de unde în 1928 porneşte spre Paris cu gîndul de a urma Medicina. Modul brutal în care trebuie să renunţe la studii spre a se concentra exclusiv şi definitiv asupra teribilului Morb al lui Pott (tuberculoza osoasă invalidantă cu termen aleatoriu de supravieţuire) este relatat cu acelaşi aer extraneu în romanul Inimi cicatrizate. Concepută sub forma unui "jurnal de sanatoriu" al tînărului Emanuel, cu narator la persoana a treia, cartea scapă clasificărilor comune şi s-ar putea ca în ineditul acestor pagini să rezide explicaţia unui anume recul al "criticii de întîmpinare". Cronicarii cei mai activi ai vremii tac. Vl. Streinu, Perpessicius, G. Călinescu ori {. Cioculescu fac imaginarul gest de elegantă eschivă. În compensaţie, cele două scrieri ale tînărului Blecher intră imediat în atenţia lui P. Constantinescu, Eugen Ionescu şi Mihail Sebastian. Fiecare în parte şi toţi la unison îşi exprimă entuziasmul faţă de acest "debut valoros", ba chiar "uluitor", vorbesc pertinent despre "realitatea fantastică a lucrurilor", despre lucida "jupuire a conştiinţei", despre demnitatea de tragedie antică ce ar caracteriza atît de fascinantele "experienţe interioare". În 1937, în Istoria literaturii române contemporane, E. Lovinescu semnalează şi el "debutul remarcabil" al tînărului scriitor. Sînt primele poduri, î