Zilele trecute ne-a fost incredintat un material intitulat "Basarabia necunoscuta". Autorul, Mihail Serpoianu, ne urmarise cu mult interes corespondentele de anul trecut despre razmerita impotriva rusificarii si comunismului, pe care ne grabisem sa o botezam "primavara de la Chisinau". De aceea, probabil, domnia sa ne-a pus in capul listei celor ce urmau sa parcurga documentul sau de trairi si simtiri nationale, obtinut dupa calatoria in tara din stanga Prutului: "Recent am cunoscut Basarabia in febra campaniei electorale pentru alegerile locale din 25 mai 2003, a caror miza principala o constituie Primaria Chisinaului. Sa speram ca orasul unde au avut loc in ultimii 14 ani toate marile demonstratii de vibratie romaneasca nu va cadea in mainile comunistilor". Chiar si noua ne vine, inca, destul de greu sa numim "republica" tara de dincolo de negura Prutului. Mai ales dupa ce am relecturat documentul "Anul 1940. Drama romanilor dintre Prut si Nistru" (Editura Academiei de Inalte Studii Militare, 1992). Insa daca volumul acela ne atinge oricand este pentru ca autorii (Ioan Scurtu si Constantin Hlihor) au inchis trairile si fierturile in debara si ne-au oferit istorie cruda. Chiar daca publicatia noastra ar fi fost un oracol de liceeni, nu sunt sigur ca Mihail Serpoianu ne-ar fi cucerit paginile cu idei de genul: "autoritatile romane nu au reusit pana in prezent sa contracareze ofensiva pe care o desfasoara Moscova - cu sprijinul cozilor de topor si al neocomunistilor de la Chisinau - pe toate planurile: politic, economic, social, cultural. In fata acestei situatii, pentru noi, romanii din dreapta Prutului, coplesiti de problemele cotidiene, nu numai ca problema Basarabiei s-a demonetizat, dar o eventuala reunificare - ipotetica de altfel - ar constitui o adevarata povara (avem si asa destule necazuri!?). Este o atitudine dezonoranta pentru un popor care se mandreste cu