59, 53, 53, 54, 48, 44... Diagrama cu procentele de popularitate a PSD in ultimele 6 luni arata ca foaia de observatie de la picioarele unui bolnav caruia i se prabusesc toti parametrii fiziologici. 59, 53, 53, 54, 48, 44... Diagrama cu procentele de popularitate a PSD in ultimele 6 luni arata ca foaia de observatie de la picioarele unui bolnav caruia i se prabusesc toti parametrii fiziologici. Cine ar fi crezut ca un partid-colos se poate chirci atat de vizibil si de rapid in sondajele de opinie? De fapt, surprinzator nu este doar ritmul accelerat al deprecierii PSD in ochii electoratului, din decembrie 2002 incoace, cat, mai ales, cauzele acestei involutii. Alunecarea la vale a partidului de guvernamant - confirmata de studiile sociologice realizate de IMAS chiar la comanda liderilor din Kiseleff 10 - n-are legatura nici cu "fireasca erodare a formatiunilor aflate la Putere", nici cu "sacrificiul pe altarul reformei", nici macar cu atacurile Opozitiei. Colosul PSD se inclina sub propria greutate, picioarele de plastilina pe care a fost ridicat la repezeala i se inmoaie amenintator. Inca e departe momentul prabusirii zgomotoase, al dezintegrarii, al prafului si pulberii. Cu toate acestea, situatia e departe de aerul linistitor afisat inca de unii lideri ai partidului, convinsi ca, de fapt, e doar o scadere conjuncturala. Rostogolirea are o cauza profunda, pe care Adrian Nastase si echipa sa refuza deocamdata sa o accepte. Nu reformele impopulare au tras in jos PSD, ci tocmai lipsa lor. Mai exact, efectele absentei unor masuri concrete si eficiente de restructurare economica sau administrativa, fiindca populatia nu e inca sensibila la notiuni abstracte precum "lipsa reformelor". Romanii simt insa direct in buzunar si pe propria piele urmarile acestei inactiuni. Le simt la ghiseele unde birocratia e la fel de dementa si umilitoare. Le pot masura, luna de luna, privind