George Arion: Mă aflu, din păcate, pentru prima oară, într-o ambianţă în care au trăit doi oameni...
Doamna Viorica Moisil: N-au trăit doi oameni, trăiesc numai eu, singură, de treizeci de ani. Împreună cu Grigri am locuit în strada Armenească nr. 14; după ce a murit el, casa fiind prea mare pentru mine, m-am mutat aici printr-o întâmplare...
- În orice caz, unele lucruri sunt aceleaşi.
- Da, sigur, mobila de exemplu; dar Grigri n-a văzut niciodată casa asta.
- Fatalmente vă pun o întrebare de o banalitate care mă sperie: cum v-aţi cunoscut?
- A fost deosebit de romantică prima noastră întâlnire; mie mi-a plăcut foarte mult.
Sora mea - Lena Constante - era prietenă cu familia Moisil - Ionel, Florica - fraţii lui Grigri. Pe vremea aceea, el era profesor la Iaşi şi însurat; eu nu aveam relaţii cu această familie, dar, într-o seară, Lena m-a luat cu ea la o petrecere dată de familia Moisil la Arhivele Statului unde domnul Moisil era director şi tot acolo locuia. Am suferit groaznic atunci când totul s-a dărâmat! Am iubit locul acela de cum l-am văzut; ţin minte că în stânga era casa cu o curte, iar în dreapta - o mică biserică. Foarte frumos!
- Să revenim la prima întâlnire.
- Da. În seara aceea eram acolo mai mulţi tineri, băieţi şi fete, fiecare cu flirt-ul lui. La un moment dat, doamna Moisil a luat-o pe Lena lângă dânsa ca să stea de vorbă; eu, fiind singură, am asistat la conversaţia lor din care am aflat că fiul ei - Grigri (care era şi el singur în seara aceea) se desparte de nevastă având o căsnicie nereuşită. Se pare că mai existaseră tentative de a pune capăt acestui mariaj, dar de data asta era o hotărâre definitivă.
După petrecerea la sfârşitul căreia Grigri ne-a condus până acasă la Lena, eu n-am mai ştiut nimic de el o vreme.
- Multă vreme?
@
