- Social - nr. 102 / 28 Mai, 2003 A aparut la editura Meridiane, in 1985. Poate fi gasita in orice biblioteca teatrala... Extrag, ca de obicei, fragmentele care m-au determinat pe mine insami sa citesc aceste cartile alese. Cea asupra careia m-am oprit e "minuscula" si face parte din putinele manuale cu adevarat recomandabile pentru licentele absolventilor, de teatrologie, cel putin... "Imitatia este adaptarea exterioara (gestuala precum si verbala) la altcineva, fara transfer psihic si asumarea acelui altcineva, fara angajament si modificare launtrica. Arta trairii scenice, al carei stralucit teoretician a fost K.S. Stanislavski, urmareste sa incarneze un personaj, sa construiasca adica imaginea interioara si exterioara a unei proiectii literare, anterioare actului teatral propriu-zis (socotind-o absolut valabila si, in cea mai mare masura, definitiva), adaptandu-se acesteia cat mai fidel cu putinta, printr-un sistem de trairi analoge. Reprezentarea, in arta actorului, este autoincarnare. Actorul sau preferat, in spectacolele sale "Afara in fata usii" de W. Borchert, Teatrul National din Cluj-Napoca, 1979, si "Cu usile inchise" de Jean Paul Sartre, Teatrul "Bulandra", 1982. Marcel Iures, alaturi de Irina Petrescu si Anna Szeles. Momentul ei esential sta in crearea suprapersonajului eu, in remodelarea actorului ca prototip uman, in fundamentala si complexa reconsiderare si impunere a sa ca erou exemplar al timpului modern. Aspiratia spre autoincarnare urca de la origini, avandu-si unul din punctele maxime de referinta in actorul tragic grec. (...) Marea majoritate a actorilor, cand ajung sa lucreze in mod declarat dupa metoda reprezentarii, isi exploateaza superficial, epidermic, personalitatea, tradand intentiile si propunerile spectacolului. Ei inteleg prin reprezentare un fel de sablonizare a propriei persoane, o ipostaziere inconsistenta, o mistificare, o siluir