•Intr-un secol al vitezei, cand toata lumea lupta pentru informatizarea serviciilor, inca mai exista colturi uitate de lume in care oamenii au mai putin de a face cu Internetul. In astfel de locuri, oamenii nu au uitat de cal, caruta, pluguri sau de sezatori. Sunt tinuturi in care atmosfera vremurilor de altadata a ramas nestirbita.
Constantin Obada isi pregateste calul si sareta. S-a sculat cu noaptea-n cap, inca de la primul cantat de cocos. In 32 ani de munca, Bunelu', cum ii mai spun colegii, si-a facut un obicei din a-si pregati cu mare atentie partenerii de drum. "Mi-s postas de la 20 ani. M-am angajat la 1 septembrie 1971. Eeeei, ce vremuri... Pe atunci eram zburator. In fiecare zi inlocuiam cate un coleg. Timp de 13 ani am tinut patru comune. Plecam dimineata si ajungeam seara tarziu. De atunci, in fiecare dimineata imi pregatesc calul si sareta si pornesc la drum", isi aminteste Constantin Obada.
In 30 de ani a schimbat trei cai. Sareta a ramas aceeasi, dar inca mai merge pentru ca Bunelu' are grija de ea. Toti satenii din comuna Probota il stiu cat de atasat este de partenerii sai de drum. "Daca nu aveam cal si sareta, nu ma angajau. De cai m-am atasat foarte repede. Sunt animale inteligente. Invata usor traseul. Cred ca daca intr-o zi eu n-as mai fi, ei ar putea face singuri treaba. Sareta este veche, de pe vremea cand eram eu tanar. Am mai aranjat-o putin, dar n-am avut niciodata probleme cu ea. Oricum nu as lasa-o nici pentru o masina din lume", explica Obada.
Cunoscut dupa fluierat
Toti satenii din comuna Probota stiu cand si-a inceput nea' Costica programul. Aud din capatul ulitei fluierul postasului. "La tara lumea incepe lucru' de dimineata si cand ajung eu sunt deja in verva. Ca sa-i fac atenti mi-am cumparat un fluier si cand ajung la poarta fluier si ei atunci stiu cine este", explica Constantin
